chiran corina

închid ochii deschid un gând răsucesc o șuvită aștept un cuvânt încerc oboseala imprim un sictir urăsc așteptarea hai fi-mi musafir!

M-am hotarat sa visez ordonat, nu asa amestecat, cum mi se intampla mie in somn. Micimea detaliilor de peste zi prinde un soi de contur noaptea, pe care trezindu-ma, il deslusesc cu usurinta si-mi

Atunci cand tacerea exprima mai mult decat cuvintele in sine...si cand doar rasuflarile ne sunt de ajuns, ne identificam atat de bine cu mutii autentici, pentru care valorile se dimensioneaza

din fiecare lacrima se naste o noua flacara ce naste o grija si din fiecare grija coboara cate o liniste firava, dezorientata.. un zambet tanar, auzindu-se strigat, se apropie cu ochii inchisi

am văzut azi o statuie în fund urmau s-o curețe de praf baieții nu se împotrivea aștepta cățarătorii agili să schimbe cu ei 2-3 impresii, la rece a și uitat dacă în trecutu-i carnal scria poezii

se hotărâseră oamenii să se apropie de cer și-au mers pe cel mai înalt punct de pe pământ și-au început să construiască de acolo un fel de scară spre înalturi. erau 12 plăci paralelipipedice

ma schimonosesc vorbind despre pisici... apoi iti fur trei zambete - pe care de altfel mi le-ai darui fara sa ceri nimic in schimb - le impletesc si le pastrez drept semn de carte intre paginile

o iarna plictisita se straduia sa-si intre in drepturi, ca de fiecare data. matura alene frunzele moarte, pregatind strada pentru zapada ce urma sa vina. nudul sufletului meu dansa fara scrupule,

clipa e bucata de timp in care o lacrima imi aluneca pe obraz. clipa se sparge cand picatura sarata imi ajunge la coltul gurii si-o sorb cu nesat. doar intr-o clipa, o lacrima fierbinte, abia

se observă capilare stângace prin care de regulă fuge un sânge frustrat spre apucarea unui stilou pe care nu-l va mânui niciodată. se mai observă o specie de globule nemaintâlnite in mâna dreaptă.

cand am vrut sa fiu femeie, m-ati acuzat de imaturitate.. si cand am vrut sa fiu copil, mi-ati ras in nasul ascutit.. si am ales sa fiu pisica; mi-ati reprosat ca-i prea uman miorlaitul. Sa mai

in caldul carnii mele sunt inca infipte degetele tale reci... si-n palmele-mi aspre se mai desfata inca un vag parfum de-al tau in fata ochilor mei inecati se desfasoara clar scena implinirii

musca toamna din mine copacii zambesc a tristete vantul plimba suspine iar strada emana tandrete hai sa uitam de greseli sa-mi spui ca ma vrei doar pe mine si vino rana sa-mi speli caci

sunt plina de ganduri, dar seaca de idei as concretiza tot ce simt intr-o poezie de forma perfecta a sticlei de cola... dar constat ca mi-am pierdut asa-zisele abilitati poetice m-am instrainat de

când ardeii iși fierb melodia-n cuptor și pisica-n călduri urlă de dor mă caut de aripi vrând să mai zbor și dau doar de mâini și-mi vine să mor și-mi ceri să te las să-mi oferi ajutor și

ma lupt - oftand - cu aerul din piept... si mai castig o data si vars victorioasa patru lacrimi: doua ti le daruiesc in graba, una o pastrez in buzunarul de la piept, iar celeilalte ii dau voie