eroică
când ardeii iși fierb melodia-n cuptor și pisica-n călduri urlă de dor mă caut de aripi vrând să mai zbor și dau doar de mâini și-mi vine să mor și-mi ceri să te las să-mi oferi ajutor și
mitraliera
zace pisica pe pat ca o mitralieră burta ei albă cu nasturi roz e plină de gloanțe în răstimpuri deschide agilă din toți ochii numai pe stangul în rest se incarcă cu vise cu iarbă, cu
anisia
anisia anisia avea părul des și bermude galbene de la turci și mai avea cele mai subțiri picioare din lume și desena frumos și mințea într-una i-am vandut blugii mei vechi la un preț de
pâine cu secară
Am plâns 3 lacrimi pe-o felie de pâine cu secară i-am dat pisicii să mănânce n-a zis nu apoi am bănuit-o tristă și ne-am jucat de-a spovedania... am promis să nu mai spun la nimeni si ea a
diferență felină
diferența între o pisică iobagă și una aristocrată, e că cea din urmă participă la o serie evenimente mondene,cu privire la care cea dintâi se linge pe bot
statuie în fund
am văzut azi o statuie în fund urmau s-o curețe de praf baieții nu se împotrivea aștepta cățarătorii agili să schimbe cu ei 2-3 impresii, la rece a și uitat dacă în trecutu-i carnal scria poezii
282
în fața gării de nord mamaia neștiuților nepoți strânge în degete 3 sacoșe și plânge, se înghesuie să urce în 282, laolaltă cu toți vânjoșii ce put de-atata tinerețe ca printr-o minune de la
stare
închid ochii deschid un gând răsucesc o șuvită aștept un cuvânt încerc oboseala imprim un sictir urăsc așteptarea hai fi-mi musafir!
nesomn
afară a plouat o ploaie, acum bate un vânt și cri-criește un greiere în casă frigideruiește în răstimpuri un frigider și chiuvetărește ritmic o chiuvetă...pic, pic în rest, năzuințe, temeri și
astept sa invat sa astept
cand am vrut sa fiu femeie, m-ati acuzat de imaturitate.. si cand am vrut sa fiu copil, mi-ati ras in nasul ascutit.. si am ales sa fiu pisica; mi-ati reprosat ca-i prea uman miorlaitul. Sa mai
pierdere de virginitate
din fiecare lacrima se naste o noua flacara ce naste o grija si din fiecare grija coboara cate o liniste firava, dezorientata.. un zambet tanar, auzindu-se strigat, se apropie cu ochii inchisi
no cola
sunt plina de ganduri, dar seaca de idei as concretiza tot ce simt intr-o poezie de forma perfecta a sticlei de cola... dar constat ca mi-am pierdut asa-zisele abilitati poetice m-am instrainat de
rana de toamna
musca toamna din mine copacii zambesc a tristete vantul plimba suspine iar strada emana tandrete hai sa uitam de greseli sa-mi spui ca ma vrei doar pe mine si vino rana sa-mi speli caci
jazz
mi-am simtit palmele atat de ale mele! de la una primeam cald, de la cealalta moale... si asta intr-o rupere de zgomote pe care nu stiu sigur cum a perceput-o mintea mea dar palmelor sigur le-a
fictiv
gandul mi-l bantui de zile intregi si nici-unde nu-mi mai dai pace cu-atata mister de real ma dezlegi si sufletu-n soapta-mi spune ca-i place parca te vad undeva in multime ma astepti nestiind
regasire de trup
in caldul carnii mele sunt inca infipte degetele tale reci... si-n palmele-mi aspre se mai desfata inca un vag parfum de-al tau in fata ochilor mei inecati se desfasoara clar scena implinirii
o clipa
clipa e bucata de timp in care o lacrima imi aluneca pe obraz. clipa se sparge cand picatura sarata imi ajunge la coltul gurii si-o sorb cu nesat. doar intr-o clipa, o lacrima fierbinte, abia
regasire de suflet
o iarna plictisita se straduia sa-si intre in drepturi, ca de fiecare data. matura alene frunzele moarte, pregatind strada pentru zapada ce urma sa vina. nudul sufletului meu dansa fara scrupule,
de-a copiii
ma schimonosesc vorbind despre pisici... apoi iti fur trei zambete - pe care de altfel mi le-ai darui fara sa ceri nimic in schimb - le impletesc si le pastrez drept semn de carte intre paginile
Mutenie
Atunci cand tacerea exprima mai mult decat cuvintele in sine...si cand doar rasuflarile ne sunt de ajuns, ne identificam atat de bine cu mutii autentici, pentru care valorile se dimensioneaza
