poem druidic

un aer neo-druidic, ma gandeam ca celtii au invadat in acelasi timp Romania si
mi se pare Irlanda... da, citeam din \"The most important knowledge that exists of the Druids comes from the writings of Julius Caesar\"... nu Cezara(sic)...
Un poem direct strans intre cateva cuvinte, pietros cu filon epic bine conturat...
poate ca prea inchis in sine dar savuros cu miez pagan... plec pe ape! Cu placerea
nerostita inca! o zi blanda!

doru, mulțumesc de privirea ta ,,nepăgână,, peste acest poem.pot să-mi spui dacă femeile pietrificte din pagina ta sunt ale tale?
mădălina: cred că aceste probleme tehnice se pot rezolva și altfel.chiar niște detalii exacte, nu sub formă de observații.eu am primit doar un com.restul, tu știi mai bine.

cezara,
citisem , în fugă evident, \"se RÃCEȘTE durerea/ ÎN sufletele noastre/ suntem cuminți/mai cuminți decât o tăcere\"
îmi place acest poem. e o constatare tristă care induce o stare și mă face să-mi pun întrebări, mai ales la vârsta mea. cumințenia discursului și intrarea în poem mă fac să cred c-ai găsit stilul prin care te plimbi într-o legeritate de invidiat.
mulțumesc pentru text

cu prietenie,
teodor dume,

bine ai revenit pe aici!întrebări...hmmm.nu mă mai întreb de mult. doar aștept semne cuminți în gând.
cu prietenie,

Cezara raspunsul este da... sut lucrari 3d trunchi lemnos iar capul construit din lut ars... ma bucur ca esti atenta la detalii! o zi buna!

sau pietrele menhirice. mulțumesc pentru revenire.
cezara

e un poem puternic, care vrea sa evoce ritualuri vechi, in schimb transforma noul in ritual.
te face sa ramai suspendat intre timpuri si sa stai si sa asculti vraja incantatiilor.
un adevarat poem. atat de simplu incat nu cred ca-l poti cuprinde.
andrei t

imi place strofa de la final. poate tocmai ca intr-o actiune generala, devii atat de concreta, esti gata sa iti asumi fiecare gest, sa pui in fata ta, sa chemi, fiecare lucru care nu-si poate intoarce spate-le fare sine. asa vad eu, o adresare directa catre ceea ce ne devora, tentatia, privirea ei fata in fata. prima strofa ma deruteaza, parca nimic nu suna a implinire/

andrei: mulțumesc. ai intuit ,,etiologia,, acestui poem. lespeyile druidice.
leonard; nu știu dacă am reușit să distrug cumințenia din prima strofă în a doua,cu țipătul fiarelor.cam asta intenționam.
cu drag vouă,

vai, \"răstirea durerii\" mi se pare o chestiune foarte fina (artistic)
un poem cu/de alură, un poem care pendulează între linişte şi vacarm metafizic
şi finalul e bun, dar parcă aş omite acel \"doar\" (în versul cu \"laptele fântânilor\")...

felicitări.

mes amities!

bine ai venit pe aici! mulțumesc pentru comentariu și sugestie!
aceleași gânduri amicale,