să înceapă să curgă pământul

cu excepția lu\' \"cândva / îți înfiasem toate visele / sub o umbrelă roșie\" (care-i o imagine faină, dar nu-și are rostu\' în acest context, părerea mea), întreg poem curge lin.
mi-o plăcut \"bornele\" de la \"granița dintre mine și oameni\", precum și ideea, întipărită ca o imagine-mesaj (un tatoo-mesage) cu \"insula din plamă\", acea \"apă lungă / trecând prin palmele tale\".
interesante sunt și părăsirile (definitive) din \"prea multe suflete\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

mă gîndeam eu că versurile acelea nu-și au locul....am să mai trec poemul printr-o apă, poate îl primenesc. oricum, tu rămâi la fel de obiectiv și sincer,
cu drag,

Cezara,

apreciat retragerea/ sustragerea din circuit rămânând „doar o apă lungă
trecând prin palmele mele”.

Aur

mulțumesc pentru ,,curgerea,, ta prin poemul meu.

poem plăcut, simplu-profund cu tentă de înțelepciune

\"am să pun cruci
între mine și oameni\"

dar finalul e de nota zece

\"acum
sunt doar o apă lungă
trecând prin palmele tale\"

o să revin cu plăcere
cu sinceritate,
teodor dume,

mulțumesc pentru că v-ați oprit la graniaț sufletului meu.
teodor, tu faci un comm ca un poem. mulțumesc.
ninel, chiar dacă ești la off,la mine ești în primul rînd. mulțumesc pentru steluțe
cu drag,