să nu strigați pe nume oamenii fericiți

eu sunt nascut pe malul oltului...asta m-a determinat instantaneu sa iti las un semn, insa nu numai asta.

mi-a placut in mod deosebit fragmentul cu barbati si cicatrici. combinat cu finalul, face o poezie trasnet.

sun si cateva inadvertente (logico poetice) mi se pare ca acea zapada e gratuita e in plus mai ales ca esti odata sub ape. ascunderea asta sub e redundanta. apoi e mijlocul verii...

in rest un poem fain, m-as bucura sa fie instelat, mosu\' nu are d-astea....

am făcut școala militară pe malul Oltului. o poezie specială mă leagă de acest loc. ai dreptate, referitor la ,,zăpada,, din text, poate n-am redat prea bine ideea că, de câte ori trec pe acolo, tălpile înmuguresc în orice anotimp,mulțumesc sincer pentru comentariu,

mi-a placut a doua bucata, cu cicatricile. aia chiar a fost reusita, o micuta bijuterie. ce iti recomand eu insa este sa eviti sa descrii prea mult, adica daca vrei sa vorbesti despre iubire zi si tu ceva despre ceva care da de inteles asta, si nu te folosi de copaci vestejiti, de flori ofolite s.a.m.d
incearca si tu o chestie de exemplu, sa scrii un text folosindu-te doar de ce este in camera ta. fara ce-i afara.
sunt curios cum ti-ar iesi. te salut si felicitari pentru partea a doua.

încă o dată mulțumesc pentru părerile constructive. voi ține cont pe viitor.știi că atunci când mintea e dominată de hormoni poetici, iese ceva ciudat, cu sinceritate și prietenie,

hormonii poetici sunt buni, fara hormoni fie ei si poetici ne-ar iesi ochii din orbite :)

așa este. ai dreptate. însă,anumite locuri ,,de afară,, m-au determinat să scriu acest poem, locuri de care nu pot să nu țin cont,mi-au lăsta cicatrici atunci cînd am trecut prin ele, iar natura este unul dintre motivele care ne ajută să nu ne iasă ,,ochii,,. cu prietenie,

păi tu scrii foarte frumos
cuvintele se aranjează singure - nu-i romantism aici - e poezie