eu am fost aceea

foarte bune versurile în opinia mea. nu am nimic de reproșat aici. ajung versurile la cititor. ai, aici, o altfel de poezie. altfel de cum scrii de obicei. se simte și ușoara tristețe dar și renaștera din final atinge o coardă sensibilă în cititor. eu, una, m-am regăsit în poezia aceasta. de fapt asta contează, nu?:)

poate puțin aș cârcoti la "a înălța"
personal am citit așa: "cum foșnetul lung/agățat de pasul unei virgine/înălțare într-o rochie albă"

dar, precum am spus, fiecare își alege un scenariu, dar proiectul este al proiectantului! felicitări!

e un autodenunt în fața toamnei!multumesc că ai luminat drumul poemului spre liniște!
cu drag, rara
ps: dau curs si sugestiei tale!

nu îmi place.
prea-i o replică anemică și prețioasă la "prima zi din restul vieții tale".
mai sînt și alte variante. cam peste tot.

e genul de poem care sperie definitiv bărbații, în secunda cînd oscilează între "stai" și "du-te". să recunoști că viața ei începe cu tine e o povară prea mare pentru orice mascul normal la cap, să nu asociezi foșnetul lung cu trena rochiei de mireasă, e imposibil, să răspunzi la întrebarea cu mai multe trupuri, cumplit.
astfel că la "și eu abia aștept", mai mult ca sigur rămîi fără interlocutor. părerea mea...

adrian, multumesc!
radu>nu avea legatura cu o zi din viata mireselor. chiar era o comparatie cu fosnetul rochiei.cit despre interlocutor, nu am nevoie! doar sunteti voi aici!
cu drag,
rara