prima întâlnire foșnește altfel

rara, ce ți-ai putea dori mai mult atâta timp cât ai \"un pământ unde fiecare ninsoare/va cădea perfect în locul ei\"? anotimpul tău are culoarea poeziei. știi tu care...

cu drag, maria

oameni acasă în iarna asta încât n-o să am timp să închid ochii. și va ninge, și va ninge..
da, draga mea, culoarea e secretă!!
rara

Mă voi declara fanatic adept al finalului, în care îmbrăca-mă-voi ca într-o haină: \"un pământ unde fiecare ninsoare/ va cădea perfect în locul ei// ca o culoare care-și caută anotimpul în oameni\".

Se simte fremătând, \"foșnind\" aproape, acea ninsoare care cade \"perfect\" în locul potrivit. Să știi că iarna, când e liniște, ninsoare în pădure foșnește. Iar \"culoarea\" parcă adulmecând, căutându-și \"anotimpul în oameni\". Empatizez însă și cu \"actorul fericit\" părăsindu-și pielea în gesturi care nu ating ci sfârșesc. Poezia acestei \"întâlniri\" e plină de poezie: \"am tot\" când știu că n-am nimic.

Chiar și imaginea păianjenului, parcă uriaș, pășind \"uscat\" din urma unei zile într-alta, primește efectul unui veritabil \"The Mist\" a la Stephen King, străbătând cele mai crunte coșmaruri, pentru ca apoi să se reverse într-un vis dez-pielițat despre o ninsoare blândă ce va avea să vie.

despre filosofia fulgilor de nea!!știi bine ce senzație ai când te atinge ninsoarea!!ea știe întotdeauna care părți trebuie atinse!ca și cel care te iubește, dealtfel!!
să așteptăm poezia acasă în iarna asta!!!
rara