nud în ulei întins pe aer

Cezara, din prima imagine înțeleg o transformare prin coborârea treptelor vârstelor până la \"vom fi egali cu păcatul\", după urmează înălțarea \"ne vom răsfira în lumină
mușcând din lemnul bisericii\" prin puterea de a primi și dărui \"ca pe un psalm păgân:
poezia noastră
a încremenit toamna
într-o fereastră albă\" întru toată curățenia interioară. Îmi place cum ai scris \"psalm păgân\" și cred că poezia e psalmul păgân al visărilor noastre. Să nu mă uiți când vei ajunge dincolo de fereastra albă!

mi-a placut mult titlul, cu toate ca daca n-ar fi fost cuvintul \"intins\" mi-ar fi placut si mai mult. nu cred ca e necesar si ingreuneaza.
prima strofa iarasi as da-o la o parte, ca s ama delectez cu celelalte 3 bucati/strofe ramase care curg foarte frumos, cu o fluenta extraordinara.

rara, să adunăm toamnele răsfrânte și să le așezăm la fereastra ce dă spre poezie.
sigur va veni cineva să le guste. și parcă se aud cocorii. e o altă zi?

încremenită într-o fereastră albă, maria

adelina:mulțumesc pentru păreri, chiar îmi pare interesant titlul propus de tine. referitor la prima strofă, cam de aici pleacă..poemul.
maria: să privim cocorii!zborul lor e întotdeauna alb!
marius:ai ,,pictat\" poemul meu cu un comentariu luminos!mulțumesc!ps:nu uit niciodată pe cei care îmi colorează toamna!!
o toamnă frumosă, vouă
rara

Toamnele Rarei întind galaxii spiralate. Ele \"agață\" \"valțuri\" și \"ulițe\", cocori \"cu limbă de argint\", transformându-le pe toate în fire poetice din care împletește autentice vrăji. Omul e răstignit pe lumină, cocorii sunt mesageri, anotimpul însuși încremenește privind. Parcă auzi frângerea lui cu sunet crud și cuminte. Ea e pictorița care pictează pe aer un nud pretențios al toamnei.

prin acuarela asta a mea.comentariile tale șelfuiesc orice urmă de culoare rătăcită pe marginea poeziei.mulțumesc ..cu o toamnă.
rara