Furtuna bate gongul cu ceața ei amară,
Predestinată ploaie pe gluga de actor,
O viață sub-trăită pe plaja singulară,
Ai, matelot sălbatic, al unui gând sonor.
Râzând, aduni pe punte cinci
Printre lacrimi de răchită,
Pe zăbrele muncede
Stă cu viața hăituită
Craiul sorții putrede.
Și-a uita în cui speranța
La intrare în decor,
Îi mai pâlpâie cadența
Unui sânge incolor.
Rar
În țara mea cresc bouri ironici
ce-și râd în barbă de fluctuația zilnică
a cursului valutar
pierduți prin iarba ancestrală
mânjindu-le matern copitele
ascultă șuierul bolovănos
al dimineților
În lumea mea
ostatecii își cântă
nemurirea fumegândă,
fragede priviri de lamă
sfâșie undele curcubeului
din cornul abundenței
unde nu poți bătători singuratic
cărările botezului.
Umbrele
CH