Insomnia de după
L-ai lăsat pe ăsta, sufletul adică, slobod să zburde prin țarcul cu neuroni femeie-fecioară cu inimă de ceară cu ochi de șerpoaică la piele arăboaică la zâmbet vulpoaică la carne
De dragoste (și) fizică
Deghizată-n enșpe chipuri Urma palmei pe nisipuri Trage-o dungă albă, moale Către sufletul matale Și visez să râd amar Lângă bustu-ți singular, Să-ți sărut din oră-n oră Sânul tău de
Aripi
Deodată am simțit invazia aripilor. Din buncare, din scări de bloc, de prin boscheți, inchise, întredeschise, flasce, mii de perechi de aripi privesc spre mine
patriotica
În țara mea cresc bouri ironici ce-și râd în barbă de fluctuația zilnică a cursului valutar pierduți prin iarba ancestrală mânjindu-le matern copitele ascultă șuierul bolovănos al dimineților
algebra
Ics e fix născut de-un pix Variabil.….. totuși fix. Unu șade ca nebunu′ Singurel….. însă e UNU. După ics și după doi Ygrec zace printre foi Aruncate în noroi Printre ecuații
Va urma..
In numărul viitor cărările căutării se surpă cu aripi violet-abisale în infinitul nehotărârii concentrica paradigmă a zeilor fără temple degradează surâsul sonor cu acorduri
Imaculat
Pândesc mirosul iernilor fugare, Ca pasărea de pradă din înalturi Un iepure ce-și plimbă pe cărare Zăpezile din blana albă-n salturi. Nevolnice priviri de crizantemă Te fugăresc în pagini
Intre maluri
I. IZVORUL Pasăre ucisă cu săgeți de vină Vino mai aproape să primești lumină, Lasă libertatea muzicii știute, Nimeni nu te uită, vor să te-ajute. Azi, din întâmplare, căci putea fi ieri,
La bâlci
Sudălmi pocite-n guri desperecheate Viorile scufundă-n anatemă Când tragem cu pistoale automate În ținte din boboci de crizantemă. Cu trenele plutind prin Piața Mare, Ies la păscut cirezi de
rugaciune
Genunchii gemeni și-au mijit sărutul, Prin palme cu durerea scufundată În fire lungi care-și trădează lutul Se scurge îndoiala sugrumată. Izvorul meu năpăstuit de buze S-a ridicat cu greu din
nunți plătite
S-a rătăcit speranța prin parcări, Contemporanii monștri o sfărâmă, Pe înălțimi trec rânjete călări Legate cu fuiorul de parâmă. Se-ntinde străveziul pe picioare, Prin lacrima ce s-a uscat,
aids
Printre lacrimi de răchită, Pe zăbrele muncede Stă cu viața hăituită Craiul sorții putrede. Și-a uita în cui speranța La intrare în decor, Îi mai pâlpâie cadența Unui sânge incolor. Rar
revolta marionetelor
Prin sala mare, cu mișcări în cerc, Păpuși cu cap de lemn și fundul berc Se străduiesc să hotărască, oare Din toate cine are cap mai tare? Picioare, ochi și mâini se frâng domol Și cranii se
prin ziduri te aud plângând....
atunci, amestecat cu ploaia dansez lichid pe gâtul tău driblându-ți decolteul cu voluptoasă nerușinare (nicicând n-ai înțeles de ce ploile acide îți înnebunesc sfârcurile) amestecat cu
introspecție
În lumea mea ostatecii își cântă nemurirea fumegândă, fragede priviri de lamă sfâșie undele curcubeului din cornul abundenței unde nu poți bătători singuratic cărările botezului. Umbrele
regula jocului
Pionii albi șontâcăiau malițioși pe tabla în carouri „noi suntem foștii regi uitați într-un etern pas înainte” caii își scuturau coamele importanți și impozanți rătăcind prin zig-zagul
o oră în plus
Aș vrea să te urăsc douăzeci și cinci de ore, câte o secundă pentru fiecare țurțur ce mi-a străpuns nepăsarea. Secvențele în care mor păsările nu mai încap în telejurnal, timpul s-a
Anunț: \"nu mai avem felicitări!\"
Preazâmbăreții metiși ce ne scuipă baricadele au uitat să-și revendice căderea în ridicol avem salată de bombeuri pentru foamea lor de ploconeală sau înghețată asortată cu aromă de
Reflux
Furtuna bate gongul cu ceața ei amară, Predestinată ploaie pe gluga de actor, O viață sub-trăită pe plaja singulară, Ai, matelot sălbatic, al unui gând sonor. Râzând, aduni pe punte cinci
memorie
Contemporan cu iarba, nu pot să tot renasc, Tăcuți viței de aur mă calcă și mă pasc; Ascuns dibaci în ciobul îngust de clorofilă Predau algebra vieții stropit cu ploi de milă. Pitit după
prietenului
Să nu te simți, străine, prea singur printre noi Vom împărți tristețea din plânsul unei ploi Și greierii ce saltă pe urma din grădini Vor împărți cu tine arcușul lor de spini. Vom frânge
pc life
Start! lalelele mamei țâșnesc (Doamne, câți de „le”) din rădăcini asemenea ferestrelor zburătoare. Shut down! închideți ușile etanș mi-am uitat parașuta în celălalt vis. Restart the
poet de contrabandă
Prin vămile sufletului îmi port nemurirea fără accize, sar gardurile ochilor închiși cu impertinența vagabonzilor și mă afund în suflet să-i imaginez replica zborului alb pentru smoala
cimitirul de fluturi
Peste cadrane-ntoarse cu fața la pereți Văzduhul cerne, albe, cadavrele de fluturi, Tăcerea te îmbată ca șoapta ce-o repeți Iubitei, primăvara, pe când cireșii-i scuturi. Cohortele nebune de
în căutarea rădăcinilor
Livezile m-așteaptă, lor le-am sortit mirarea Semințelor călare pe coama de austru, Strivite primăvara cu ochii pe cărarea Ce-și soarbe anevoie tăcerea fără lustru. Din crusta înșelată de vremi
toate nopțile apun în zori
Tăceri de bronz s-au adunat buchet, Pe trepte ce-și visează cariera Stăm, bieți satiri, în prezumtiv duet Și între noi domnește scrumiera. Revin subtil cărări nepieptănate Din golful stâmt cu
a opta zi
M-ai răstignit cu ochiul tău atent Și tot întrebi dacă mă doare norul, Tăcuți copaci s-au scurs din element, Iar mierlelor nu le mai place zborul. Răchiți cochete-mi vizitează pragul Sub umbra
la limita genelor
Ochiul-linie trădează Trei fotoni ce desenează, Peste umbrele ce mișcă, Opturi prin zăpada-frișcă. Vectori aspri de rugină, Sprint coleric în surdină Suveran curbează jocul Soarelui,
