Poezie
prietenului
1 min lectură·
Mediu
Să nu te simți, străine, prea singur printre noi
Vom împărți tristețea din plânsul unei ploi
Și greierii ce saltă pe urma din grădini
Vor împărți cu tine arcușul lor de spini.
Vom frânge noaptea-n două cu mâinile curate
Și vom hrăni cu patimi cohorte de păcate,
Iar tainelor plăcerii ce mușcă din virtuți
Le-om dezveli cărarea cu pași mărunți și muți.
Dintr-un sărut anemic, cu icnet de ventuză
Îngenuncheată-n sticlă-`ți vom dărui o buză
Mai fragedă ca puful de piersici din fânar,
Apoi, la despărțire, ai să primești drept scuză
Un trandafir de lacrimi în dublu exemplar.
002.334
0