Poezie
Insomnia de după
1 min lectură·
Mediu
L-ai lăsat pe ăsta,
sufletul adică,
slobod
să zburde prin țarcul
cu neuroni
femeie-fecioară
cu inimă de ceară
cu ochi de șerpoaică
la piele arăboaică
la zâmbet vulpoaică
la carne arzoaică
mi te-ai cuibărit alene
în Y-grecul din coșul pieptului
și tot rumegi la idei
ca un mânz ce-nvață
să mestece
să-nghită
să mănânce...
uite-așa dormi rumegând
cu sufletul
pe pernă
dar eu de ce naiba
nu pot adormi?.....
002.178
0