Poezie
Poema sin vergüenza
1 min lectură·
Mediu
ochii nu mai sunt ochi
dacă n-au privit picioarele desfăcute
ale unei femei
bărbatul nu e poet dacă
nu a atins cu-n singur vers
sfârcul unui sân
***
Ioana era mai tot timpul
înconjurată de mușcate roșii
în fereastră
gândea și răzgândea un poem
apoi îl scria cu ojă pe sticla geamului
era poemul nerostit al buzelor sale
la umbra cuvintelor se dezbrăca
expunându-și sânii aproape perfecți
ca privindu-i fiice trecător să devină poet
așa am trecut eu
într-o zi însorită și mi-am înfipt ochii
acoperiți de lentilele fumurii ale unor
ochelari de soare salicie
atunci am scris primul poem
pe sânii lăptoși ai Ioanei
și ea râdea la fiecare atingere de condei
gemea la fiecare punct
avea orgasm la fiecare vers terminat
de atunci fac dragoste cu Ioana
fiecare poem e un copil născut din Ioana
acum mă întreb: "Ce sunt eu? Tată sau poet?"
001.270
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cezar C. Viziniuck
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Cezar C. Viziniuck. “Poema sin vergüenza.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/14054779/poema-sin-verguenzaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.