Poezie

La întâlnire

2 min lectură·22 februarie 2013

Mediu

Norii îmi par vârcolaci de fum,

cerul o mare de cristal,

iar ea pășea pe pardoseala de scrum

și se aprpia încet, pe Pietonalul Unirii, de mine,

în cascade de fântâni arteziene,

cu-n imens curcubeu deasupra capului de aur

și un zâmbet amăgitor pe colțul buzelor de safir...

Câtă grație în mișcările tinerei fete,

balerină a străzilor adormite!

Clădirile păreau că fac reverențe

și chiar turla bisericii Sf. Parascheva părea

a se îndoi de la mijloc pentru a-i săruta degetele picioarelor

de parcă ar fi fost însăși Fecioara Maria

cu pruncul în brațe, călare pe măgar

și în păr presărat nisipul Egiptului antic.

Și Luna, celesta Lună, incesta Lună

ce preacurvi cu Soarele pentru a primi lumină

se desprinse din cer și se coborî în pletele ei

răsfirându-le pe obraji.

Pietonii, marionete într-o piesă regizată de ea

rămân ca-n afișe, cu gâturi sucite

înspre ea.

- Cât e ceasul?

- E încă devreme.

- Mergem la o cafea?

- E deja târziu. O să beau o bere.

- Da, da! Și eu un suc, sau... o margarita...

Dar până la urmă eu am băut o vodcă și ea un sherry

pe terasa îmbuibată de lume din parcul Eminescu,

unde statui ai marilor oameni ai locului

ne numărau paharele pentru a le scrie în operele lor,

pe care noi, amanți ai nopților de vară,

le pecetluim cu-n sărut, dulceața iubirii.

Cred că m-am îndrăgostit și focul arde în mine

și ochii mă dor de chipul ei prea femeie

și...

Doamne, ce-i cu mine...!?

001.442

Cezar C. Viziniuck. “La întâlnire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/14024753/la-intalnire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.