Poezie

Amanta

1 min lectură·22 februarie 2013

Mediu

Te-am regăsit așa cum te știam,

cu șerpi prinși în păr, încolăciți, reci, veninoși;

și ochii îi aveai la fel, plini de viermi,

iar pe gura ta păianjenii au țesut pânze.

Nu te mai sărutase nimeni.

Cine ar fi sărutat o ruină pleșuvă

încărcată de carii ce ieșeau prin nări și urechi?

Cândva ai fost frumoasă

și multe visuri ai umplut cu ființa ta

până atunci când veninul ți-a inundat cochiliile ochilor

și sângele amanților pe care i-ai ucis

s-a răsculat și te-a mânjit cu el.

Te-ai îmbăiat în sânge crezând că vei râmâne veșnic frumoasă

cum a făcut cândva Elisabeta Bathory,

dar te-ai urâțit de tot

și turnul în care ești zidită îți e propriul trup.

Carnea a început să ți se desprindă de pe oase

atârnând ca niște fâșii zdrențuite de cârpă;

ochii să-ți iasă din orbite;

țâțele tale supte de cei pe care i-ai ținut la piept

atârnă ca două bucăți de piele zbârcită,

iar picioarele ți s-au îngroșat, s-au deformat

și au devenit doi butuci cioturoși.

Pe cine ai să mai ucizi acum

amantă a tinerilor aventurieri?

Ce Don Juoani te-ar mai dori,

tu însăți o fostă Dona Juoana...?

001.445

Cezar C. Viziniuck. “Amanta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/14024733/amanta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.