Poezie

în zori

1 min lectură·13 decembrie 2010

Mediu

Privirea ta se lipește de mine

precum se lipesc de pământ razele soarelui,

Trupul tău gol acoperit neglijent cu o

margine de cearșaf

scăldat

în lumina zorilor

pare o marmură albă,

rece,

Sclipitoare.

Doar ochii-ți sunt calzi și

plini de viață.

Pe fereastra deschisă larg

pătrunde un iz de trandafiri,

Iar draperia de mătase roșie

te mângâie în mișcarea ei lină...

Pare un vis.

Și cât de mult iubesc

aceea femeie din tine!...

Acel suflet cald ce-mi animă visele.

Gândul meu bântuie prin trecut,

un trecut ce-ți aparține.

Un trecut ce fără tine

n-ar fi existat.

Ar fi fost al nopții.

Al unei nopți reci,

adânci,

Interminabile...

Nicio altă Electră a zilelor noastre

nu ți-ar mai fi întrecut

frumusețea...

001.557

Cezar C. Viziniuck. “în zori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/13964433/in-zori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.