Poezie
Apocalipsă
2 min lectură·
Mediu
cerul cade în bucăți
nimeni nu se mai ridică de la pământ
norii transpiră cu sânge delirează de febră
limba despicată nu sărută nu invocă
numai intuiește morții
mirosul de cenușă și varul ce arde
se ridică cortina și mireasa nu ajunge
brațele marinarilor au lăsat barca în derivă
pentru că cerul cade în bucăți
și actorii de la teatru rămân muți
incapabili de a-și spune monologul
cerul cade în bucăți
peste necredincioșii
ce folosesc foi de Havana
să îmbrace fantasmele incertitudinii
șchiopii umblă
orbul vede înșelăciunea
mutul învață să vorbească prin forța loviturilor
surdul citește pe buzele soției moarte
totul miroase a mizerie
adiavolii ce acoperă pământul
cerul cade în bucăți
păsările își doresc picioare
îngerul plăgilor își deschide aripile
falsul medic prescrie morfină falsului bolnav
totul cade în hăul de jos
unde iau ultima cină cu noroi fermentat
și escrementele propriei lor frici
moartea nu vine când este nevoie
ea rămâne liniștită în casă
și profită de ocazie pentru a-și schimba culoare
ea trece prin fața ochilor copilului nenăscut
pe care moașa îl tratează cu indiferență
el stă cu sufletul agățat de un fir de străgăt de ajutor
și se roagă pentru un pic de dragoste
se îneacă pentru că cerul cade os cu os
începe bătălia de la Armaghedon
unde Fiul Omului învinge mândria lui Lucifer
și astfel Fiara este supusă
iar mireasa lui Hristos
împărățește pe veci în Regatul Său
001526
0