Ceasul al noulea

1 min lectură·27 decembrie 2009

Mediu

Plănuiră moartea sa în liniște;

asmuțiră cu strigăte poporul

și pe lemn atârnară corpul său...

în ceasul al noulea, în ceasul al noulea,

Domnul... Domnul muri...

Domnul muri...

Este ceasul al noulea în cetatea mea,

sirenele de alarmă au sunat

și cetatea mea rămâne adormită...

și fratele meu plânge... și fratele meu moare...

și geamătul vocii lui nu ne doare...

și fratele meu moare...

Este ceasul al noulea pe pământ

este ora de foame și moarte,

este ora de ură și război...

Este ceasul al noulea... când suferă poporul meu,

când crește durerea și înșelătoria...

când lipsește dragostea.

022.753

Cezar C. Viziniuck. “Ceasul al noulea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/13920996/ceasul-al-noulea

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

se simte febrilitatea cautarilor,neastimparul cuvintelor,un text deosebit de inspirat
succes!

Mulțumesc pentru aprecieri și te mai aștept. Cezar