Poezie
Tu
1 min lectură·
Mediu
Chinuit de gânduri și imagini
Mă zvârcolesc în visu-mi nostalgic
În care tu-mi apari ca o felină
Și mă privești cu ochi-ți de jăratec.
Ești frumoasă ca o zână,
Dar la fel de crudă ești
Precum o zeiță divină
Și mereu mă chinuiești.
Din privirea-ți drăgăstoasă
Sar de-atâtea ori scântei
Și mă ard așa de tare
Că nu pot privi la ei.
Tu ești ziua, tu ești noaptea
Vieții mele fără seamăn,
Căci chipu-ți de Madonă
M-a innebunit de tot.
Sunt nebun că te iubesc;
Sunt nebun să cred în tine,
Dar nu pot și nu-ndrăznesc
Să m-ascund de-a ta privire.
Visu-mi tulburi nopți la rând
Și în așternutul meu
Te ascunzi, surâzând,
Făcându-mă sclavul tău.
Ești frumoasă, ce pot spune!
Ești un înger ceresc
Coborât ca să mă chinui
Și pe veci să te iubesc.
Mi-ai umplut viața de chin
Cu-al tău zâmbet ștrengăresc
Și de câte ori suspin
Eu îți spun că te iubesc.
Tu ești povara vieții mele,
Căci iubirea ce ți-o port
Nu mai are-asemănare
Chiar de nu pot s-o suport.
Căci mă arde rău în suflet
Când te văd așa haină
Și de-ți scriu vre-un vers cochet
Tu să știi că ești divină.
001.620
0