Poezie

Dansând cu noaptea

1 min lectură·16 decembrie 2009

Mediu

Noaptea vine și se lasă

Peste lume adormind-o

Și cu umbra-i întunecoasă

Încet acoperind-o.

Stele pe boltă atârnate

Dansând în ritm de vânt

Își urmează calea-noapte

În lumina Lunii stând.

Și Luna cea de aur

Se prinse-n joc cântând

Și foc ca un balaur

Aurnca-nspre pâmânt.

E horă-n cer, se știe,

Și eu de la ferastră

M-am prins în veselie

Dansând cu noaptea-n glastră.

Am ținut-o până-n zori

Pe Zâna Nopții care

Îmi dete mulți fiori

Și-un pic de alinare.

Când se făcu lumină

Și ea atunci se duse,

Mă sărută, suav, pe gură

Și-n aburi reci pierise.

Mă prinse somnul dulce

Fericit fără măsură

Și-am visat o zână-atunce

Ce mă sărută pe gură.

001.401

Cezar C. Viziniuck. “Dansând cu noaptea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/13919558/dansand-cu-noaptea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.