Poezii

Atâta timp căt noi nu jucăm cu cărțile pe față Mai are viața, oare, vreo importanță ? Atâta timp cât ne ascundem de amintiri Mai are sens să vorbim și de iubiri ? Să te întreb ce rost

Cred că am lipsit când soarta s-a împărtit, Am atipit din întâmplare cu sufletul pripit La o margine de drum, s-am visat doar fum Si de-atunci tot caut iubiri prin scrum. Si acum fără

As vrea din vis o altă lume să-mi răsară, Să nu mai port în piept iubirea cea amară. Să nu mai adun, pe unde trec, suspine, Să nu se mai închidă toată durerea-n mine. As vrea să nu mai

Dacă cauti adevărul de minciună să-l desparti Si-ai vrea în mii de bucăti pământul să-l împarti ; Sfatul meu e : nu te avânta în mare, Nu se stie apa rece cum te-atinge si te

Mă dor privirile-ti absente. E totul doar un vis amăgitor. Mă apasă zâmbetu-ti nepăsător Si-as vrea să plec din clipele presante. Citeste-mi despre basme cu iubiri Care au fost

Amintiri îmi vin de-a valma Le privesc si mă cuprinde teama. Mă jucam ca un copil mai ieri Si-au trecut de-atunci atâtea veri. M-am născut într-un apus de toamnă, Suflet plăpând

Pentru cel ce pleacă din iubire nepăsător, Pentru cel ce rămâne trist cu lacrimi de dor, Pentru fiecare din tăcutele destine, Se risipeste diferenta ce mă desparte de tine. Dacă ai ales

Pumni de flori aveam în priviri de stele, Peste mări pluteam, peste doruri grele. Îmi ploua cu vise peste gânduri ucise Si prin bălti de iluzii, adunam tăceri învinse. Mă trezeam în

“ Mâine “; există, oare, această zi în calendare ? Si cui să-i spun povestea unui mâine care doare ? Dacă “ieri “, a fost si nu se mai întoarce E pentru că destinul nu se mai reface.

Doi actori pe scena vietii, Inventand eternitatea, S-au trezit in vraja noptii Declarandu-si identitatea. E acelasi vechi decor Monoton si fara

Vine-o vreme când tăcerea infinită se destramă Când mai cauti adăpost pentru vise fără vamă; Si te-ntrebi ce oare, s-a întâmplat cu fericirea, Unde, când si cum se sfârseste nemurirea. Vine-o

As vrea să găsesc un colt de pământ Unde să fug, să fug să mă ascund ; Să mă ascund de iubire, de dor si cuvânt, Să nu mai aud tăcerea căzând. O viată mintită mă frânge si

Îmi ninge-n suflet cu flori de măr Si port, de-o vreme, stele-n păr. Pe nesfârsite căi lactee Alerg adulmecând tăcută o idee. Pe raza lacrimei din ochi Se oglindeste umbra

Mă doboară nepăsarea unui vis Ce l-am pierdut sau poate l-am ucis. Mă trezesc în zori pătate de iubire Si tot caut să amestec dorul în nestire. Pentru fiecare stea căzută Am s-adun

În curând vor cădea amintiri Peste distruse si albastre priviri, Tăcerea-si face popas Apropiându-se de noi pas cu pas. Îmi pare că-a murit cuvântul Când taci, mi-aduc aminte ;

Te astept, Cum astept să înflorească trandafirul Atâtor ucise priviri Si vântul s-adie Frunzărind uitatele noastre iubiri. Te astept, Cum astept să răsară luna, Ce-nvăluie cu

Sunt zile când mă ascund în noapte Si caut mereu o lume plină de soapte. Sunt amintiri pe care le tes Implorând de la inimă câte un vers. Sunt ceasuri de taină aprinse Când mai

Aprinsi de idealuri sfinte Ei au plecat să semene morminte. Credeau că-i viata doar un joc Copii naivi, fără noroc. Plângeau ceilalti si se-nchinau Privind copiii cum

La o margine de drum ti-am cersit iubire Dar mi-ai dat din toate acum, doar amăgire. Te-am rugat să-mi vii la apus de soare Să-mi vezi inima cum plânge si moare. Ce-ti pasă tie

Din trupul meu cu miros de primăvară Tâsnesc către înalturi, doruri fără de tară. Cu valuri de lacrimi îmi plânge destinul Prin vene pocalul îsi scurge veninul. Din trupul meu cu miros

Mă strigă pădurile si nu stiu să le răspund, Mă cheamă iubirile si nu stiu să mă ascund. Mă lovesc de copaci în floare Si fiecare ramură a pieptului mă doare. Mă rătăcesc prin

Va mai înflori, oare, din a sufletului oază, Iubirea ce mă frânge ca o rază ? Va mai stii inima suspina de dor Când am să-i cer să mă lase să mor ? Va mai putea, oare, lumina frânge

Ca să uit de moarte am rupt timpul în două, Ceasurile toate le-am spart la jumătate ; Si acum, că timpul a stat la ora nouă, Am să fug să mă ascund prin secundele marcate. N-as fi vrut

Dacă ziua nu mă cheamă, Dacă noaptea nu mă strigă, Cum să alerg fără de teamă Dezlegând a lumii intrigă ? Dacă clipa nu mă îndeamnă, Dacă visul nu mă opreste, Cum să găsesc

AUTOPORTRET Sunt ca un vis inexistent, Ca un copil care a uitat să se joace, Sunt ca un fluture fără aripi, Sunt lacrima frunzelor verzi, Floarea ce creste până la soare. Sunt