Poezie
COPACUL “ACELA”
1 min lectură·
Mediu
Mă strigă pădurile si nu stiu să le răspund,
Mă cheamă iubirile si nu stiu să mă ascund.
Mă lovesc de copaci în floare
Si fiecare ramură a pieptului mă doare.
Mă rătăcesc prin desfrunzite cărări
Si mă regăsesc prin ruginite amintiri.
Copacul “acela” cu flori de mărgărit
Linistea din suflet mi-a răpit.
Pe zi ce trece mi-e sufletul împietrit
Si copacul “acela” de flori îmbătrânit.
Mă strigă, nelinistea tăcerilor apuse
Mă simt învadată de cimitire ascunse.
Cum să mă rup când rădăcinile-mi cresc
Cum să te uit când doar iubiri-ti cersesc.
Pădurile toate-s în inima mea
Si tu esti copacul “acela” ce nu le vrea.
6 aprilie 1997
002652
0