Poezie
VIATÃ DESTIN SECRET
2 min lectură·
Mediu
Amintiri îmi vin de-a valma
Le privesc si mă cuprinde teama.
Mă jucam ca un copil mai ieri
Si-au trecut de-atunci atâtea veri.
M-am născut într-un apus de toamnă,
Suflet plăpând trecând a vietii vamă.
N-am stiut că ziua-mi va fi viată
Si noaptea mă va învălui cu ceată.
N-am stiut cersind iubire
Că toată viata-mi nu-i o fericire.
Crezând destin că esti eternitate
M-am trezit cu un dor de libertate.
Si-am crescut cum cresc trandafirii
Cu lacrimi de foc stropindu-mi zefirii;
Si-am ajuns într-o zi adolescentă
Dar viata-mi era la fel de inocentă.
M-am jucat ca un copil cu toate
Fără să stiu că la capăt există moarte.
M-am jucat cu iubirile celor din jur
Strivindu-le dorintele din mugur.
Si când într-o zi, adolescentă, ai trecut,
Parcă întreg destinul rămăsese mut.
Fără glas se răzvrăteau în mine
Zeci de sentimente străine.
Învătând ce înseamnă a urâ si a iubi
Am aflat de fapt că viata se schimbă în fiecare zi ;
Si dacă azi din întâmplare esti mult prea fericit,
A doua zi vei fi, desigur, de toti uitat si neiubit.
Si fiindcă toamna mi se întâmplă toate
Te-am cunoscut într-o zi pe tine singurătate.
Te-ai cuibărit în suflet fără să-ntrebi de te primesc
Si mi-ai furat tot ce puteam să mai iubesc.
Acum când amintirile îmi vin de-a valma
Si-ncerc să aflu de ce mă mai cuprinde teama ;
Acum când nu stiu dacă ar trebuii să te regret,
Viată, mi-ai fost destinul cel mai secret.
19 februarie 1997
012.542
0
ci-n Billy Idol și în Morty Mort
și de-am ajuns la starea de demență
e pentru c-am crezut și-n pronosport
eu n-am crezut ca tine în iubire
ci-n Zinedine Zidane și în Brad Pitt
și de-am ajuns să gust nefericire
e fiindcă Ayrton Senna a murit
și n-am crezut ca tine-n nostalgie
ci-n Hopfen Koenig și în Bondu-ntreg…
dar de-am ajuns să scriu și poezie
e ca să-ți spun că eu te înțeleg