Poezie
DIN TRUPUL MEU
1 min lectură·
Mediu
Din trupul meu cu miros de primăvară
Tâsnesc către înalturi, doruri fără de tară.
Cu valuri de lacrimi îmi plânge destinul
Prin vene pocalul îsi scurge veninul.
Din trupul meu cu miros de migdale amare
Răsar peste timpuri ierburi si alge de mare.
Cu nisipul mării încins mă scaldă iubirea
Ca o clepsidră spartă zace-n mine nemurirea.
Din trupul meu cu miros de iarbă verde
Se înaltă chemarea celui ce pierde.
Cu nesfârsite mărgăritare te îndeamnă
Să uiti, să ierti, să iubesti fără teamă.
Din trupul meu cu miros de castane coapte
Se răspândesc fiorii zidirii în noapte.
Cu fiecare cărămidă de soapte te întoarce
Să-mi vezi inima-n bălti cum zace.
8 decembrie 1996
002432
0