cati nistor

Sunt sclava propriilor mele sentimente și nu pot fugi de ceea ce mi-aș dori să se întâmple! Aștept de-o viață să am ce mi-am dorit, să am un minut de liniște în care să pot preface timpul în

Mi-e greu să aleg azi cuvinte, Și să străbat cu ele o iubire, Mi-e greu să merg înainte. E ultima mea amintire! Salvați-mă de mine, vă implor! Argintul din păr mă cuprinde, Și anii sunt mai

Te rog să nu rămâi Doar o iluzie. Să nu rămâi suspendat Între da și nu... Să nu mă părăsești Înainte de a mă cunoaște! Cu ochii tai, Răscolește-mi sufletul Și rămâi... Rămâi o

Am călcat pe urmele Lăsate de altcineva. Am visat din visul Visat de altcineva Și l-am sfâșiat În milioane de culori. Am încropit în grabă Pentru altcineva Un așternut Din petalele

Strânge-mi în ochi toată iubirea Și-adună tot într-o privire, Și nu te pierde-n amintirea A ceea ce a fost iubire! Pierde-mă-n urma unui zbor, Eu nu mai am nicio scăpare... Și uită-mă încet,

Îmi stâng în priviri stele de argint și pulberi de rouă. De ce plângi Cati?! Îmi adun în inimă durerea mută, încerc să-mi vindec rănile. De ce plângi Cati?! Îmi amintesc de soare, de dimineți cu

Am crescut, am rătăcit pe undeva minunea jocului.S-a dus și gingășia, s-au terminat și visele și am uitat să învăț să mint! Dar la ce-mi ajută că am crescut?!Trăiesc mai greu acum, și-mi vine

Mi-a răsărit la tâmple o floare albă și mă tem să nu o strivesc atunci când imi trec prin păr mâna pe care a apărut o petală de floare ofilită sau o frunză de arțar ruginită...nici eu nu

Simt în mine o flacără Care îmi dă Iluzia unei iubiri. Dacă flacăra din mine Mă va mistui?! Dacă aripile Cu care m-ai înzestrat Îmi vor arde?! Poate mă voi transforma Într-un fluture fără

Se-adună ploile-n cascade Și caii nechezând în herghelii, Îmi cântă un străin balade Atât de vechi și-atât de vii... Se-adună peste tot, grămadă Petale roșii, ruginii... Vino și cântă-mi o

Ai îngropat o ulcică cu farmece și descântece în sufletul meu și chiar dacă aș vrea, nu pot să găsesc alt descântec care să mă facă bine de tine.Ai venit noaptea, Zburător și ai furat din odaia mea

Din cele mai negre amintiri, Imaginez călăi inchizitori Cotrobăind în suflete de muritori Orbecăind în van după comori. Trăim într-o dimensiune paralelă Impunem reguli care dor, Și ne certăm

Pentru tine, Dorul meu neânțeles, M-am convins sa mă nasc De o mie de ori, Am murit De o mie de ori, Și m-am întors Pentru că am uitat Să te întreb: De ce , de ce Mi-e dor de

Am învățat să număr pe degete înainte să știu că există pasul,că există un deget despre care să învăț că este arătător!M-am întrebat deseori de ce îi spune așa?!Poate pentru că nu arată decât ce vrem

Dacă nu știm cum și de ce ne naștem stupizi, ar mai trebui să incercăm să ne naștem iar și iar, până ce vom atinge oarece performanțe. Dacă din greșeală ne trezim dimineața și nu percepem

Am încercat să deșert un ocean în deșertul din sufletul meu, dar nu am reușit. Nu am reușit altceva decât să inund durerile și să prefac oceanul în lacrimi. Acum nu mă pot opri din plânsul care îmi

Mă regăsesc în jungla Propriei mele existențe Cu-o mască pe suflet, Cu inima sfâșiată De gheare înghețate, Găsită și abandonată În milioane de secvențe, Iubire, ură și păcate... Pasul îmi

Pot să văd Dincolo de mine, În jurul meu. Dincolo de mine Plutesc ușor, Întind mâinile Spre tine Și-ți simt mâinile, Petale ofilite. Privesc și aud Lacrimi surde, Stropi de

Viața m-a învățat că primim ceea ce merităm și că merităm ceea ce primim.Tot viața m-a învățat că nu ți se dă decât atât cât poți duce și ceva în plus aș zice eu...Dar, cine știe să ne invețe ce

Parcă aș fi o continuare a propriei mele vieți, dar o viață trăită de altcineva...Parcă aș fi o prelungire a propriului meu drum pe care nu am pășit niciodată, sau un vis pe care nu am reușit să-l