Poveste de început și de sfârșit

Ai îngropat o ulcică cu farmece și descântece în sufletul meu și chiar dacă aș vrea, nu pot să găsesc alt descântec care să mă facă bine de tine.Ai venit noaptea, Zburător și ai furat din odaia mea toată durerea și toată suferința pe care le strânsesem într-un cufăr cu alte amintiri. Le-ai dus pe Lună Nouă, peste nouă mări si nouă țări și le-ai lăsat, fără cale de întoarcere. Dar nu te-ai mai întors decât să arunci o privire și să te convingi că nu plec, că nu mă duc în lumi străine și că nu te părăsesc pentru o Doamnă pe care o cunosc prea bine. Și mai treci din când în când pe aici să-mi spui:\"Noapte bună, să nu pleci, să mă lași în lumea asta fără tine și fără dragostea ta! Trebuie să mă iubești așa cum nimeni nu o poate face ca tine! Să mă adori, pentru că eu sunt stăpânul cheilor de la lacătele cu care te-am ferecat!\" Și eu nu pot să-ți spun că nu vreau să mă eliberezi, pentru că m-aș pierde fără tine și fără dragostea ta.Nu-ți pot spune pentru că tu ești basmul meu, povestea mea de început și de sfârșit! Ești într-o lume paralelă unde voi ajunge într-o zi, sau intr-o noapte cu Lună Nouă, ca o zbatere de aripă, ca o picătură de ploaie, într-un ultim zbor.