cătălina vieru

Ploua de două seri încoace
În falnicul Ardeal
Pe Horia vrând ca să-l împace
Monica urcă-n șa, pe cal
Și depărtându-se grăbit
Jură să nu revie
Fără patronul mult râvnit
Al dulcii agonie!
Și scrie ea și scrie-n van
Versuri lungi și breze
Dar iată că azi Herinean
Evită iar să se logheze.
El e plecat de mult în luptă
Dar parc-am vrea să treacă
La fel de falnic ca și bradul
Cu sabia în teacă!
Hai Radu, nu mai zăbovi,
Te-așteaptă-ntreg poporul
Și multe ode ți se scriu
Ca să (ne-)aline dorul...

La multi ani, Carmen; iti urez ani fericiti si frumosi.
Marinela, corecteaza odata greseala aia, ca eram tentata sa te atentionez si eu...
Numai bine,

:>> Asta este chiar buna!!! Nimeni nu a observat? Cred ca asta spune cate ceva despre urarile de complezenta. Ma declar vinovata.Eh, la multi ani trecut, Carmen!

Inspaimantatoare poza asta, Radu! Sper ca e proza si atat...
Ai surprins foarte bine imaginea apocaliptica, iar elementele de reper: nechiforeni, iani, dau un plus de autenticitate. Cateva sugestii: mai multa grija unde dai enter (stiu ca ti-am mai spus asta)-cand scrii proza, nu mai da enter. Scrie continuu, ca se va aseza textul in pagina. Apoi, ai cateva typos-uri\' ritmul inimi\'-cu doi i, priDvor, nu pritvor, si alte cateva mici greseli, survenite din graba (lipsa unor litere, litere in plus, ai mancat prepozitii).
Cu toate acestea, poza e reusita dupa parerea mea si imaginile sunt simple dar intense.
Cand am citit, mi-am amintit de o poza pe care o am si care se potrivea perfect la text. Din pacate, nu o mai pot afisa.
Am sa o pun in pagina de autor, si, daca intri azi, maine pe net, ai sa o vezi.

Numai cu intentii bune
Va invit sa stati cu mine,
Ca la noi in cartier,
Cel mai bine-i la parter!

Dar daca vreti sa va fie si mai racoare vara asta, puteti sa incercati subsolul...

Poezia e cat de cat reusita, desi se banalizeaza prin imagini de genul:suvoiul de grane/ape/undirea de spice-parca prea multa unduire in strofa asta. In prima strofa nu am inteles cine \'nu se mai scrie\', avand in vedere ca toate posibilele subiecte ale acestui predicat sunt exprimate prin substantive la nr plural. Si inca ceva, poezia nu se incadreaza la sonet, deoarece sonetul este o poezie cu forma fixa, alcatuita din 14 versuri, dispuse in doua catrene cu rima imbratisata si doua tertine cu versuri libere.
Numai bine,

Iarta-ma ca nu am reusit sa iti comentez nici acum poezia\'Doar atunci\'. Lipsa de timp. Am sa ma opresc insa asupra acestui poem, care mi se pare cel mai bun dintre textele tale. Nu am nimic, nimic de reprosat. Doua mici sugestii: acel \'vroiam\'(versul 4, strofa 2), are, de fapt, forma corecta:voiam (de la verbul \'a voi\') sau forma arhaica \'vream\'(de la verbul \'a vrea\')-ti-o recomand pe prima. Asta a fost la nivel ortografic. Apoi, ca poezie, totul suna excelent (si eu nu fac complimente gratuite). Vezi penultimul vers al strofei 2; nu crezi ca ar fi sunat mai bine si ideea ar fi fost accentuata intr-o maniera mai ritmata, daca puneai in final urechii mele? Si-a ascuns retina in spatele ochiului meu, timpanul in spatele urechii mele(devenind eu, in final).
In ceea ce priveste ideea poeziei, o abandonare in sine, provocata de o dezamagire a acestei lumi ce impune o adaptare sociala. Crepusculul in care iti inveti inima sa simta, reprezinta culoarea, sau starea de apunere a acestei lumi ce se zbate intre contraste. Te scurgi, purificat de vant si de lumina, intru devenirea in abssenta. Nu mai ramai nimic, devii liber. Acela care se voia privit, reprezinta un alt eu al tau, care se contopeste cu cel ce s-a scurs si a adormit in bratele sorilor(simbol al luminii-pastrarea inocentei si a puritatii intr-o lume care tinde catre bezna, trecand prin crepusculul actual?)In final, dupa acceptarea propriei identitati si contopirea tuturor laturilor intr-una singur eu-eul actual, se produce o detasare de lume. Ultimul vers, de altfel genial, reprezinta o izolare psihica, sufleteasca de lumea in care deschisesei ochii, pornind de la o izolare fizica:izolarea simturilor. Aceasta simetrie intre primul si ultimul vers, care marcheaza de fapt, incipitul i finele unei adaptari(sau chiar al vietii,de ce nu?):am deschis ochii sa vada o lume-apoi descrierea lumii si eliberarea de aceasta-am inchis ochii si lumea a murit.(desprinderea definitiva de aceasta lume prinsa intre lumina si intuneric.
Deocamdata atat; astept corectari ale ipotezei mele.
Poezia de mai sus m-a impresionat placut, imi plec capul in semn de apreciere si ies pe varfuri.
Cu drag,

Sa iti fie viata lina si prietenii aproape. La cat mai multe epigrame.

Intre duminica si luni e o noapte alba, ceea ce e naspa, ca luni incepe barbatul serviciul si o sa fie obosit. Lume/nume, afara/gara... Rime facile. Ideea unei lipse de comunicare pueril pusa in versuri este ultra comercializata. Ea \'picoteste\', el citeste ziarul, ea viseaza la cai verzi pe pereti, el la cine stie ce amanta trecuta. Cuplul imbatranit care isi duce viata monotona, din obisnuinta.

Mictiune, da, indiferent cum e de aproape de popular(itate). Imi place poemul. Nu stiu daca e chiar post post douamiisto-fracturisto etc, dar e bun. Imi plac modificarile cu \'setea\'. Suna mai bine acum, ca ai mai eliminat din ele.
Numai bine.

nu poti spune ca ai o turma, decat daca ii tii laolalta. Eventual oferindu-le iluzia ca formeaza instalatii electrice indispensabile...

Zice Blaga. Mie imi place cum scrie Claudiu Tosa(de obicei); poezia de fata fiind apropiata de un haiku, eu zic sa o mai lucrezi si sa o transformi intr-un haiku si ca forma. Fiindca se pare ca numai cu asta raman cititorii acestor versuri:savoarea, imaginea, tabloul. Desi are 5 stele(sau tocmai de-aia), poezia nu mi se pare decat un pastel scurt si concentrat, fara vreo idee clara. Se putea si mai bine, se putea si mai rau...

O decizie cum nu se poate mai buna (de fapt, se poate). Nu stiu ce sfetnici ti-au sugerat-o; va felicit pe toti pentru asta. Avalansa va fi uimitoare, intr-adevar. Sa vedem cine si ce criterii foloseste pt selectarea textelor bune cu limbaj obscen.

Cred ca tu vrei sa ma speriu
Fiindca, uite-acum aud
Ca exact pe-acest criteriu
Ei te iubesc la fel de mult.

Da, este un manifest ce ati scris dvs, insa cum nu exista categoria asta, cred ca trebuia introdus la personale. Dar nu ma mai bag sa spun eu ce e ce si unde e. In alta ordine de idei, cred ca ar trebui sa mai diluati senzatia de autovictimizare, din simplul motiv ca fracturistii nu sunt atat de multi incat sa impuna un nou curent, iar ceilalti atat de putini incat sa devina minoritate si sa suporte cu stoicism versurile \'murdare vulgare\' etc etc. Deocamdata, douamiistii reprezinta minoritatea, dar o minoritate in continua dezvoltare. Toata lumea striga sus si tare:ignorati-i, ignorati-i, dar vad ca nimeni nu o face. Din ce in ce mai multe articole despre noul curent literar-negative-din ce in ce mai multe manifeste si pamflete si si si. Daca tot sustineti ca intelepciunea varstei si experientei bate \'primitivismul\' tinerilor douamiisti, faceti si dovada acestui fapt. Oricum ar fi, fracturismul devine un curent literar cu din ce in ce mai multi sustinatori. Aceasta este o realitate iar toti cei de parere cu dvs, au doua variante: fie sa ignore curentul si versurile, fie sa strige in pustie prin manifeste stangace. Se vede ce varianta alegeti, in ciuda intelepciunii pe care v-o atribuiti drept atu.
Inca ceva, referitor la expresiile:marfa, cool, etc. Nu am citit nici o poezie douamiista in care sa gasesc expresiile astea, insa am gasit la dl. Costin Tanasescu si la alti poeti ai siteului astfel de expresii. Ce parere aveti? Asta inseamna ca scriu mai bine sau mai prost decat douamiistii? Cred ca ne grabim sa etichetam si asta nu este bine deloc. Daca nu as sti ca pe site-ul asta nu este permisa reclama, v-as da link-ul unui articol in care se explica ce inseamna fracturismul si cum de a ajuns sa fie perceput gresit.
Toate cele bune,

Nu era nevoie sa imi dedici un poem...:> Dar, daca tot ai facut-o, sa iti spun ce nu imi place: imaginea radacinilor ca un par-e des folosita, e adevarat ca tu il pieptani, dar totusi. Apoi, ai imaginea noptii in fiecare strofa:1-colț de noapte, 2-ți se văd nopțile,3-ziua cu noaptea(in ultimele doua apare si imaginea zilei.am inteles aluzia la contraste si echilibru, dar puteai sa creezi aceasta senzatie altfel decat repetand noapte/zi). Imi place finalul, e foarte simplu si clar, precum asumarea unui destin: noi trebuie sa editam... Si imi mai plac versurile: \"femeie, nu e o gluma, ti se vad noptile\"-de parca ar fi dat dovada de culmea indecentei. In rest, clisee:mi-au obosit tacerile, pomi infloriti...
Se putea mai bine.

Textul tau este cu adevarat deosebit, atat prin structura si argumentele biblice inserate, cat si prin limbaj. De altfel, din intregul text razbate o sincera emotie vizavi de tema propusa. Mi-a placut foarte mult.
Felicitari

Da, trebuie sa recunosc ca poezia de fata este cu adevarat buna. Nu prea imi plac poeziile in rima, dar versurile de mai sus sunt expresive, imaginile transmit. Ai o singura greseala de scriere:strofa 3, ultimul vers:\"Oare-ai\"-ai cu \'a\'mic, deoarece nu este pronume care se refera la Dumnezeu, iar verbele care fac referire la divinitate se scriu cu litera mica \'Tatal nostru care esti in ceruri\', etc.
Bravo.

Pur si simplu, nu am cuvinte. Este superb: tristete, confuzie, resemnare, imagini originale in fiecare vers. Felicitari! In sfarsit, o poezie care sa semene cu poezia-Dumnezeu cu care semanam si noi, dar nu avem atata popularitate.
Incantata,

Sandra, sa cresti mare, sa fii cuminte si fericita:) A, si neaparat sa ne mai incanti cu rubrica animalelor; am aflat cateva lucruri noi despre actul sexual devorant(la propriu) al calugaritei.
Si am un Gandac batut de Soarta in camera...:)
Calde imbratisari iti trimit nu de pe malul verii, ci al Dunarii. La multi ani!