Poezie

Lumea grasă

ce nu te lasă să gândesti liber decât intre mese

1 min lectură·30 noiembrie 2004

Mediu

Lume grasă

De ce-mi impui să stau la masă?

E plin de pahare

murdare

Și miere dulce

curge

păru-mi lipește

libertatea-mi amețește.

NU pot să stau

Gândul să mi-l iau!

NU pot să tac

Suflet să-mi împac!

N-am nici frunze

N-am nici păsări

N-am nici mările alături.

Tu-mi întinzi peste masă

O haina groasă blănoasă

Prea miroase-a cotlet de oaie

Și-i întuneric în odaie.

Lasă-mi tu privirea arsă

Și îmbracă-ți burta grasă,

Căci mi-e silă de-a ta viata

Numai carne și paiață.

Lasă-mi mie masa goală

Fără vase și spoială,

Lasă-mi mie scaun gol

Și-un pahar fără alcool,

Lasă geamul larg deschis

Să simt vântul rece vis

Să-mi desfac pieptul la zare

Că prea-i umed făr\' de soare.

Prinde-ti deci nervii cu ace

Și mă lasă naibii-n pace!!

002.176

catalina marincas. “Lumea grasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalina-marincas/poezie/96418/lumea-grasa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.