Poezie

spre costinesti

1 min lectură·7 septembrie 2005

Mediu

perdelele dansează rebele ca niște țigănci tinere

același întuneric în apartament

piticul orb se lovește de pereți

cu fiecare moleculă de timp ce o respir

mă simt violată în intimitate

nebunii adulmecă la fiecare colț al imaginației

se dezbracă de pantalonii cu dungi galbene

și se manâncă unul pe altul.

am rămas cu doua picioare de lăcustă în gură

mi-e greață

mă arunc în mijlocul șoselei

metru cu metru degetele mi se târăsc de la o piatră la alta

mă depășesc gânduri

n-am decât 3 km la oră

stau cu dinții înfipți în bordură

pitici verzi curăță poveștile de praf și-mi leagă fundițe

e ca într-un ritaul de alungare a spiritelor rele

de la capătul opus al minții

vin în goană mașini roșii

din difuzoare urlă tipi cu plete negre

piticii îmi așează frumos țigări între degetele de la picioare

ma uit la ei ca o tâmpită

ca și cum aș urmări un episod din simpsons

nici nu mai știu de când n-am mai vorbit despre mine

promit că n-am să mai adorm la telefon

doar sună-mă azi.

002.016

catalina marincas. “spre costinesti.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalina-marincas/poezie/139788/spre-costinesti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.