Lumini și umbre
i-am șoptit pădurii.
Viață și moarte
mi-au răspuns frunzele.
Noapte și insomnii
i-am reproșat lunii.
Tăcere sau ciripit
m-au întrebat zorii.
Cunoaștere sau
În noaptea cristal înghețată,
doar gândurile,
fac gălăgie:
"- Și cu mine, cum rămâne?
întrebă "verdele",
cu ochii roșii și sufletul cenușiu.
- Ce vrei?
răspunse "albastrul" impasibil.
-
Văd sânul rotund
obraznic pulsând,
nori răsfirând,
să-și facă loc.
Rece,azi pare uitat
ce ieri a vegheat,
ancorând în ființe
efemeride credințe.
Acum când e plină,
surâde șăgalnic a
Lovește-mă
prin cuvinte
înfierate,
atemporale,
letale,
și poate,
doar poate,
am să mă pot vindeca
de obsesia mea.
Până atunci,
am să pretind
că nu-nțeleg!
Când am să dispar,
am să-ți lipsesc?
Cât...
O spargere de val?
Un coup de foudre accidental?
Cât...
Un coșmar demult uitat,
vechi refren obsedant?
Cât...
Un fulg răzleț topit pe
Amintiri adânc tatuate.
Cicatrici sterilizate.
Flashuri paralizante.
Aberant de agonizante.
Le-aș renega,
dar fără ele,
n-am să mă pierd,
pe mine?
Dau vântului spaimele,
intr-un etern
Fiecare suntem unu.
Pur întâmplător dăm de doi.
Pe trei îl chemăm la nevoie.
Intre patru pereți te sufoci.
Cinci simturi explodează
când al șaselea,
cel norocos,
urcând cei șapte
Fără regret
la inocență am renunțat.
Cunoscusem dragostea.
Pfuuu, ce senzație...
să fii dependent!
Tragedie!
Am pierdut iubirea.
Suferința e noul meu drog.
Pân-la refuz
mă anesteziez din
Zăbovind leneș în ploaie
sub streașină mă strecor.
O clipă prelungă
urmăresc cu nesaț
picăturile șiroind.
De m-aș prelinge odată cu ele
spre adâncul reavăn!
Exilate în depărtare
în
Și când va fi să mor,
voi oameni dragi,
să știți că-s lângă voi.
În vântul ce-acum vă mângâie duios
și-apoi vă ceartă nemilos.
În floarea inspirată nesățios,
în nopțile intunecate și reci,
CB