Poezie
Impasibil
1 min lectură·
Mediu
În noaptea cristal înghețată,
doar gândurile,
fac gălăgie:
"- Și cu mine, cum rămâne?
întrebă "verdele",
cu ochii roșii și sufletul cenușiu.
- Ce vrei?
răspunse "albastrul" impasibil.
- Să-i zăresc prețioasa umbră târzie,
să-i ascult șoapta distant magică,
prea adesea tragică,
să-i miros viața respirând prin toți porii,
să mă sufoc gustând vântul,
să-i înnod într-un surâs rafalele
reușind să-L enervez,
și-apoi să smulg marele NU
ascuns în și-așa rarele
prea anemicele
blazatele DA-uri."
001743
0