Poezie

Dolce far niente

1 min lectură·22 mai 2019

Mediu

Aș vrea să mai colind coclauri,

ore întregi,

fără vreo țintă.

Sandalele să le arunc!

Și-n iarba udă,

să pășesc desculț.

Lenea să-mi răsfăț apoi,

cu puzzle-uri din nori

și cu pastel de fluturi.

Să las soarele de mai,

pielea să mi-o gâdile,

până când,

jumătatea stângă,

dori-va umbră.

S-ascult cu ochii închiși,

190 bătăi pe secundă -

zbor de albine.

Și când,

oasele vor hotărî,

c-a fost destul,

dacă...

va veni acel moment,

să-mi stăpânesc râsul,

râsul-plânsul-furnicat,

din amorțeala acelui

" dolce far niente"...

cu miros ispititor de miere!

001.062

Catalina Bontoi. “Dolce far niente.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalina-bontoi/poezie/14138560/dolce-far-niente

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.