Catalin Mihai Stefan

Totul a pornit de la ochi, într-o zi când Valentin Baciu a încercat să înceapă o carte din același gen în care îi plăcea să se bălăcească. Zile în șir-un șir pe care el obișnuia să-l

În copilărie, am avut un amic, Alin Cocoș-la început alin, iar mai tîrziu cocoș, cu care-nici acum nu știu de ce-mă băteam mereu. La 21 de ani s-a înrolat într-o

Vând apartament cu nenumărate camere în zona centrală, strada Toleranței, aleea Vigilenței, bloc D3, la ultimul etaj. Da, ați înțeles bine! Eu vând un apartament cu nenumărate camere

pentru vremurile când arborii vor fi iar lustre ,,... atunci te voi iubi atât de mult că malurile secate nu se vor mai răsti la ceasul mâinii inundate, din peștera lumii va picura sângele

Treapta studiată ... din creștetele lor înfloresc sârme incandescente și se răsucesc în formă de coroane. Tinerii pe care-i văd eu sunt mai grei și se-alungesc. Cercuri înfrânte

Dirijorul albastru Frig. Cerul se apăsa cu toată puterea pe pământ. Pe alocuri, câte o pasăre îi frângea trupul în zig-zag.Un bătrân îmbrăcat gros, mascându-și mersul cu un baston

Obsesia de seară -poem în două stoluri- Ființa din seară stă pe frontiera dintre două sentimente nesfârșite, în mijlocul unui conflict terminat cu o lacrimă orbitoare căzută dintr-un

I Mugurii mei dădeau drum picioarelor și făceau fântâni ce frângeau pământul sau se loveau de imaginațiile celor mai boltiți oameni. Cine știe ce văzuseră? Poate pe cineva care-ți

Ca să am de unde mă re’ntoarce am să plec, dar nu înainte să te sărut cu-acest poem scris pe chipul tău de alb-astru înnoptat și-n care-ți spun c-am fost o ființă acvatică ce-a vrut

Cine vine-n pas de primăvară peste nori, cu măduva plină de ochi cinematici prelinși pe ferestre și cu spinarea-ncovoiată de pământul gros? Pe malul căii ferate se plimbau într-un

Mi-a rămas pe retină albia Râului Luminii care-acum curge-n altă parte după ce-a secat de la mine, Doamna neștiută a fluturat pe bolta mea un evantai făcut dintr-un peisaj de iarnă și

Veghind, adulmecându-mă divinatoriu tu ai murit cu tremur din trunchiul de muntedungatde-unpictormoale. Ochi, gene s-au plecat în fața jertfelor ornicului nu făcut, ci născut în Þara

I La prima privire... m-au impietrit tăcerea, mirarea- m-a devastat tăcerea m-a ucis câte puțin mirarea- în ochiul de pân-atunci nu mai încăpuse ceva care să-mi mângâie pereții

Tu ești o stradă ludic de frumoasă ce leagănă tramvaie de lumină-n noapte și e atâta liniște în tine că-ncep să îți aud de pretutindeni paharele cum își dau zvonuri, cum își ciocnesc

La vremea când ziua nu mai pregeta, într-un piept desfigurat se rescria o inimă, o alta cobora drumul împestrițat al coastelor în sânge, să se legene în ritmul unui cântec, îngânat de

Oglinda se transformà într-un geam renunțà în raze și se-acoperi. Într-o icoană, din nimbul unui sfânt, își dau adâncire drumuri cetluite. Într-o veche fotografie de familie oamenii prind

Tigrul știe că în pielea lui se-arcuiește lascivă o femeie. În vizuina sa, șarpele simte că se-ncalță cineva cu el. O mașină a ieșit la promenadă în albia unui râu. Stoluri de ciori

Simt ceva pe timpan. Gândurile mele se prăbușesc și mor unele de altele, foștii lor amfitrioni își împrumută umbrele și sunetul, mașinile se modelează după cum o mână spală pe

Oare... ce să-ți mai spun stăpână de nume greieresc bun de rostit numai în crucea sâmburilor din nopțile treziei mele? Să-ți spun, oare, că mă pregătesc să-ți scriu la lumina inimii? Să-ți