Poezie
spleen
1 min lectură·
Mediu
amintește-ți
clipele izvorau în lumină
erai partea mea mai bună
aproape mergeam ținându-ne de suflet
ieșirea din spațiul mitic
devine cerebrală
aproape spleen pe verticală
am căutat întâmplările cele mai banale
și ți le-am dăruit după ce am observat
felul în care se așază covorul roșu
într-un film cu demi moore banalitate a splendorii
credem că a venit primăvara
și spațiul se umple cu mii de priviri de la tropice
redefinesc spleen-ul drept lipsa de curtoazie a senzațiilor tari
aproape opace
știi că suntem pereche
locuim pe același câmp al iluziilor neperechi –n destin
ai adunat aidoma viețile mele din tecutul
în care am fost foarte singur și din toate singurătățile
m-ai îmblânzit în viitorul început în clipa de culpă
aidoma pipăidu-ne cu sufletele dintr-un poem comunist
o pagină indigo nimic nu începe cu moartea
ieșirea se face prin cer
011.905
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cătălin Al DOAMNEI
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Cătălin Al DOAMNEI. “spleen.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-al-doamnei/poezie/14154259/spleenComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEIEIulia Elize✓Frumos, chiar frumos tipul discursiv. Eu, însă, aș încerca să dezvolt mai mult un tip de subiect, neamestecându-l prea mult cu un altul. Probabil aglomerarea contextuală vine din prea multe idei, în mintea celui care compune, pe care cineva ar tinde, cum, de exemplu, o fac și eu, să le cam alătur. Dar atunci textul devine non-unitar. Aș recomanda o lărgire a subiectelor individuale, cu păstrarea tehnicii literare de construcție, care este foarte bună. Și da, ieșirea prin cer cred și eu că există. Anumite porți, probabil sau locuri sau treceri, cum este deja clasicizat. Poate mașinile și oamenii, conex, nu dispar la întâmplare. Bucuroasă foarte că am putut lăsa semn!!!!
0