nedefinitele

ajunsesem să mă gândesc la zăpezile copilăriei înnotând printre răstimpuri de cravate roz amânatele războaie ale sinelui meu profund cu sinea profundă a cărților cu pagini din care imaculatele mușcară lector in fabula &fiind copleșit de treburi grave nu m-am mai putut întoarce nici pentru aurul unui banc de nisip pe care morunii își leapădă solzii onirici după împerechere apele se-ntorc spre izvoare &EU cel mai puternic om de după ghilgameș cia fbi mossad-ul nu am reușit să pricep dispariția celor pe care-i regăsisem a fi săraci dar fericiți atât de fericiți încât brusc aș fi condamnat toți ticăloșii pe care-i văd zilnic fără să-i mai întreb dacă strămoșii lor ar fi meritat &ei să-și continue progeniturile s-a mai spus nu se știe cine pe cine circumstanțialul de excepție nu se mai studiază nici la facultate indestructibila legătură dintre a fi & monologul lui hamlet e o continuă moarte cartea morților mi-a fost dată spre a nu-i lăsa să moară în acest vis de iarnă-primăvară