frank o'hara nu a traversat niciodată eonul imbecilizării

vei vedea drept în față cum se înalță peste veșnicele ghețuri un munte de verdeață care desparte binele de rău vei trăi un basm mut în care unii se vor îndrepta spre moarte cu 300 de km/h alții își vor cumpăra chiar avioane dar tu nu te grăbi dintr-un simplu joc al minții vei umple o mare în care se vor scălda zeii populând cotidianul atât de sărac de când a început prohibiția nimeni nu mai are ce să spună despre sine decât dacă se –nsoțește cu viclenia ambasadorului deșărtăciunii o, frank părintele leonte gazea de la ceplenița n-a fost așa avea 103 ani când în gară au intrat toate trenurile care au fost prin viața lui nesfârșită la care eu nu am mai putut adăuga prea multe o, frank, dacă-i ști cât de sărată a devenit spuma oceanului studiindu-ți versul continuu din viitoarea ta biografie cu fapte obișnuite care au schimbat lumea pe care le-am găsit într-o haltă părăsită și care nu știa că omului atât de încercat de vremi îi va fi dat să trăiască și-n era dezalfabetizării ce destin, frank, în gară la hârlău și-a adus aminte ,,tatăl nostru’’ în limba rusă învățat de la pecerskaia unde fusese novice până –n 1917 apoi gara a dispărut dintre noi răpită de o memorie lacomă în viața reală s-au auzit bubuituri de care doar tu din biografia ta de peste o sută de ani vei ține cont nu vei râde și nici nu vei plânge încercând să înțelegi cât de vii pot fi toate acele miliarde de suflete jupuite de piele despre care spunea părintele au fost îngrămădite în vagoane pentru vite mai lungi decât lumea și care niciodată nu s-au mai reîntors cuvântul ,,acasă’’ fiind tăiat literă cu literă plutind în libertate ca într-o mare despre care tu ai scris atât de frumos stând în calea furtunii și vei mai scrie cum pot fi regăsiți pe drumul ființei vorbind după heidegger toți acei despre care nu se știe dacă au fost îngropați ori dacă au fost aruncați din trenul pe care alții oricât s-ar strădui încearcă în zadar să-l prindă din urmă viața lor e un basm mut atâtea vieți de care alții râd în batjocură ori se prefac a le fi uitat atâtea vieți care nu mai înseamnă nimic