uniforma de sâmbătă

ceea ce mă definește este imprevizibilul nu mai am înțelegere pentru atâta lume sensul faustic medieval mă urmărește ca năvălitori fără discernământ îi chem pe toți pe teritorii fantastice pentru care nu există leac de nu vei fi atlet al lui hristos specia va înnebuni ceea ce mă reașează iarăși cu picioarele pe pământ este fiul meu bucățică ruptă din copilăria mea și identificarea cu pasiunea pură a jocului sparge toate mingile perpendiculare pe viața lui murinho surâzând șugubăț asemeni globulelor albe și roșii mingile îți trec prin sânge riscul de a suferi de cancer este mai redus cu un centimetru chiar contează să lași lumea în ordine după tine după ce toate bulele papale s-au consumat în catedrale copil sufli în praful deșucheat al străzii și ardoarea pe care o verși prin plâns și prin chiot contrazice ipotezele lui piaget constelația gemenilor îți poruncește să intri în realitate cum intră secerătorii la tăiat coceni neavând răgaz de odihnă cățărătorii nu mai disting între veghe și vis steagul de învingător pe care l-ai primit în dar poate fi foarte bine unul al morților o, intrarea în lume e ca și când te-ai afla într-un templu părăsit dezgropat de sub diluviu și peștișori aurii ți se strecoară printre degete simți nemurirea ca fata morgana crescută și educată-n mînăstire citind o carte când pământul e o curvă și cofetăriile s-au închis prăjitura ce o mai poți mânca ține de mitologia culinară nu trăim viața ci mitologia ei cu bunele și ne-bunele cu manierele eroice de a îmbrăca uniforma de sâmbătă ruptă ca și când peneș curcanul s-ar întoarce de la plevna pentru onor prezentați arm’