zen

când m-am convins c-ai fost singura ființă de pe lume în spiritul vidului care se umple și al plinului care se golește am redefinit dragostea zen m-am mutat in orașul dinafara orașului dacă în tine doarme o fiară ușor domesticită și eu te-am numit aproapele meu ca-n evanghelii fără aplauze asurzitoare din autogara ce duce spre neant în virtutea unei puteri invizibile copy-paste din lumea lui homer de sărbători cea mai grea pedeapsa e să fii străin de ai tăi pentru a ieși la lumină trebuie să uiți totul cum își uită puii de cuc părinții străini zborul acasă din noaptea învierii e în formă de cruce dar cine este aproapele meu spune și ascultă liniștea cum crește către cerul senin