Poezie
Apocalipsa șarpelui
1 min lectură·
Mediu
în lenea de sâmbătă seara...
cureți de praf și carbon vertebra misogină din encefal
apoi,cu răbdare de autist
închegi bilanțul sceptic a șapte vieți:
\"totul e final și sincopă!\"
alături de mine
îndoiala îți desenează labirinturi,
colapsuri afective și anarhii lirice,
din care numai monologurile și iubirile te mai scot.
(în subconștientul tău platonic, retorul e în căutarea lui mesia)
limba mea veninoasă se destăinuie ca un ghioc:
\"iubite fixe, cu puls de carbon promițător,
ți-au prăbușit mai mereu inimile de neutroni.
pagini albe,timorate de levitație și uitare,
îți transformă peste noapte ideile în pitice negre.
ispite primordiale aflate în inflație,
îți vor topi cât ai bate din palme rațiuniile în big crunch amoros.\"
în lenea de sâmbătă seara...
eu mă las înghițită de stele!
(întunericul e un taumaturg care se surprinde pe sine)
002041
0