carmen mihaela visalon

Topesc alături
în comete goale
umărul tău învolburat
și seara aceea cu ninsori pe poale
cu trenul rupt.
Stii, sunt versuri si poezii care nu se pot comenta. Se pot contempla sau viziona.

jumatate barbat jumatate barbat
intersectia omului cu el insusi
un cal
cu suflet de caine
jumatate femeie
stiti versurile lui Grauenfels?
a sfășiat pelerina
ploaia
m-a scos goală văpaie
aleragam pe tine
ca boabe de struguri după cules
și se vedea, lumina
in 7 timpi si 3 miscari
Arborele Sefirot:-
de 10 ori punct.
\"Tu infranezi salbaticia marii, cand se ridica valurile Le potolesti.\"

Pasadia, nu stiu numarul psalmului. Am undeva in biblioteca, o carte extraordinarea Mistica Iudaica, scrisa de Dan Cohn Sherbok, acolo l-am am gasit dar am omis sa notez pagina. Este si un comm legat de salvarea lui Iona din burta lui chit. O sa am grija sa-l copiez si sa-ti-l trimit. La pachet:)
Pana atunci roaga-te sa pot termina poezia. Daca Adrian nu o sa-mi dea voie sa-i folosesc versurile, o sa recurg la Geo Dumitrescu.
PS: Inca ceva! Cand mai postezi SI pe Agonia???

ne-om!
am eu ceva cu \"Omul\" asta.

Ela, nu era dedicatia. Dar, da!, de la Samen a pornit totul. Ti-am spus de atunci: Ela, ce semeni tu si ce culeg eu? Tu semeni poezie, eu culeg cate un vers:). Fiecare face ce poate, sau mai corect, fiecare cu pescarusii lui. Poate de ziua indragostitilor ne intalnim cu Bratu si Lavinia. Am vazut ca polemizati de zor, pe uscat:)))
30, da, Matei!:)
Onorata si incantata sa te simt nufar in preajma.
Sa-mi zici daca ai timp sa ne intalnim cu porumbeii:)

Cand vei \"urca\" pana la varsta mea o sa ti se mai schimbe un pic perspetctiva:))). Pana atunci, recunosc! Am fortat putin, dar chiar neargumentat, tot se lega niste fire. Si fiinda a venit vorba,ne inatlnim la un ceai. Eu, tu si Lavinia? Sa-l aduc si pe Ovidiu, sau se impune Sociu?

Pasadia ai noroc. Am gasit prin ArcA aruncata o sectiune longitudinala de A-ripa dreapta. Poti s-o folosesti la scris. Daca ai si un papirus alb cat un bob de de orez si putina cernela albastra, este perfect.
Astept o oferta de pret in versuri lumina. Fac discount pentru commuri. Revin.

Exista o foarte frumoasa explicatie la intrebarea finala, data de Ibn Arabi. Ideea este ca, pe masura ce ne departam de momentul O, evoluam pe axa numerelor negative, consumand marul cunoasterii.Devenind independenti taiem, \"de buna voie si nesiliti de nimeni\",\"legatura magica\" dintre chip si asemanare. Nu-i bai. Lucifer a cazut ca sa ne insotesca, nu pe drumul pierzaniei ci al regasirii. Cand nenascutii caini isi fac salas in casa de turta dulce a inimii, si-turbati de placere- incep sa latre si \"la venit\" si \"la nevenit\" sufletul porneste la drum. Raspunde la intrebarile Sfinxului, isi omoara tatal, se insoara cu anima, se vede asa cum este cu adevartat si dupa ce-a orbit se recreaza dupa paternul Omega. Cu puterile lui transforma nenascutii caini in nenascuti oameni-caine.

mâinile mele
umplute cu aur
flutură greu în curățenia din jur
atunci
trupul meu împreună cu sufletul meu
și sufletul meu înlăuntrul trupului meu
formează un întreg

Necunoscute sunt caile de reconstructie ale sufletului. Necunoscuti sunt cainii vagabonzi. Necunoscut ramane latratul cinic si necunoscut omul pana in ultima clipa- momentul privilegiat cand isi vede viata si se cunoaste pe sine. Atunci gaseste raspunsul la intrebarea:\"De ce nu vII?.
Pana atunci, intre Nichita si Hose sunt lagaturi necunoscute dar demonstrate:)
Daca am timp, postez un extras din textul lui Arabi. Pana atunci, multumesc autorului pentru prilejul de a fora adanc in lumea necunoscutelor necunoscutilor mei caini si nascuti si nenascuti.

bat clopotele și își încarcã auzul
un timp nu auzi decât clopotele

Bat clopotele chemând la raport muzele.Astazi slujește Cuvântul-un Om.Bat clopotele, veniți, adunați-vã de sub ape!
Viața pornește în pas de zbor. Bat clopotele:
Dreptul, stângul, drept... etc, etc, sunt prea mulți pașii, pe care-i deschide poezia aceasta, ca sã-i pot numãra pe toți. Sunt prea multe amprentele, lãsate în cititorul de suflet ce sunt, ca sa le enumãr pe toate, sunt prea exorcizante imaginile cu care viața topește efemerul plumb, răsunând pentru a nu alege mesajul optimist: Dupã ce a auzit toate notele bãtãii de clopot, poetul este uns mãrturisitor. El trebuie sã se așeze în faþa altarului cu potirul de versuri, sã slujescã și sã-i împartãseascã pe enoriașii care au auzit chemarea, și vor veni, cu inima lor de duminică pe pagina aceasta ca sa invețe tainele poeziei.\"
nu-ți mai rămâne decât să aștepți
să vină careva până nu se termină aerul
să ridice puțin clopotul
și să-ți spună
ieși că bat clopotele

Acolo unde este oxigen, se aprind stelele. Unele pe cer, alta în semn de mulțumire pentru ding-dong.

Mo,iertare.

Felicitari! Multumesc si pentru adresa. Nu am abuzat INCA de ea pentru ca astept ca volumul sa apara in biblioteca virtuala, sau, cine stie daca nu o sa urmeze si o lansare la Bucuresti?
Cu cele mai sincere ganduri, Carmen

rezervația e locul unde trena multicoloră a ploii se agață de-un curcubeu
beau trei stropi de sampanie
saruta-ma!-
la miezul noptii deschid in palma cea mai usoara lada de zestre-
cartea vietii-
semn si nod pescaresc.păunii vraci povestesc
A fost odata ca ieri,
ziua de maine,
!Nu inchide ochi.
Zboara.

Un porumbel se legana pe o panza de painajen
si fiindca panza se tot rupea, a mai venit un elefant
alb, Budha,
!Soldat !\'Arm !M83, un pas inainte,
sparge ceasca...

Morala: farfuriile trebuie prezervate
pentru marea petrecere a la grec
ghem de făt, coaja înăuntru albastra
geana sorelui,
geana soarelui,
sparge gheata-
!Zorba, play the piano...
!Play the violin
!Play poker

inconstient, toti visam sa ajungem bogati
?! de ce s-a sinucis Calauza

Interzis acesul in zona.

?Are cineva piulite roz

!Liniste, aud o drezina...

(suna telefonul.)

omega, peisaj indian

eu
sunt poetul meu de curte bufon și rege totodată
supus fidel purtând armura oglinzilor de a fi fată
într-un regat fără hotare deschis de omul din mandală
la est răsar în fața filei din apă ca un elefant
și port povara vicleniei- o citta călărind un cal-
întind spre lume mii de brațe cu ochi în palme de rubin
dansez sculptând pe mal un lotus
și verde mă desprind din foc
tu

Mo, domnule Peia,
Aveti dreptate cu Tri-go-no-metria nu te poti juca. Nici cu paradoxul bunicului. Nici cu Aleph. Toate acestea sunt taine. Indferent de sens si formula aleasa, tot acolo ajungem, puncte de lumina in punct si de la capat. Maine este o noaua zi, poate am timpul fizic sa scriu ceva despre Noe. Pana atunci, onorata de bagarea in seama, va las in compania lui Escher. Cat despre Om-ega, o rog pe Mo sa va deseneze mandala: Omega, peisaj indian. Undeva, candva.
Sa aveti o noapte frumoasa si o dimineata cu nuferi.

Mo,

Cosul zilnic de asimetrii, de la \"foamea sunt eu\" a descalecat, prin prizonieratul in barca lui 1- adolescentul sau magul- bobul de orez pe care-l mi-l tot readai gatit in 7 culori, sta bine in mandala.

A!
Inca ceva... Am tot asteptat sa finalizezi minunea de poezie de mai jos, pana nu-ti fur versurile. Vrei sa fiu acuzata de plagiat?

expirație
poezie [ ]
cu Amelie Nothomb
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -


de Monica - Nicoleta Făgețean [Anne]
2006-01-30 | |





ador picioarele sfintei vineri pe plaja cu arbuști sălbatici -
vântul șuieră
alandala
peste corbii de ieri nostalgici
(să nu mă mai duci în pădure
copiii râd. de aici văd marea)

~

mi-am tăiat azi-noapte bretonul
în cinstea lui amelie nothomb. foamea sunt eu. adăpostesc valurile, gura căpcăunului domino scuipă flăcări


ultimul manuscris poartă semnătura inspirației palatine a cerșetorului

rezervația e locul unde trena multicoloră a ploii se agață de-un curcubeu

Intreaba-ma ce mi-a placut mai mult. Nu ma intreba de ce.
Revin. Revino-ti si tu si termina poezia.

Uroboros.

dupa ce a facut el TOTUL.

Carmen vine. Ea face fata si la doi curenti, eminenti, oponenti, elocventi, docenti, centi, exigenti.
Daca trebuie sa vin cu Alex, il gasesc eu pe undeva. O sa-l strig din rarunchi asa: Ma, Alex- ma, te chema Ioana. Nu-i vreme de pierdut. Facem curat?

Femeia cu o mie de sani, ca niste ochi crescuti la capatul cililor vibratili, \"am cravata mea sunt pionier\", cum cine mai spune astazi \"hai sa facem sex?\", cel care iese zambind de pe usa cabinetului de planificare familiala si se repede la nevasta vecinului, sa aiba ce-si aminti cand o sa-l ia apa ca pe titanic, si... tiranic o sa se scufunde in albastra prelingre pe zid.
Intrebare: Cererea este formulata in fata marii adunari nationale?
PS: Cand o face plopul pere si rachita micsunele ne vom vindeca de mulumirile din inima partidului unic de guvernamat.
Pana atunci: parintii au mancat agurida, copii au calcailul sterpezit, se vindeca doar calcand pe cadavre.
Ce faci Ioana?
Politica?
Ce aici esti in gradina Iocan?
Am zis, n-am dat cu parul. Imi place sa aud strigate din rarunchi. Imi dau sentimentul confortabil ca mai sunt si altii.

Poetul=\"soldatul cu bratele pline de privighetori
cantandu-le cantecul pana la uitarea de sine si amintirea de SINE\", sau, Poetul=\"arta de a sculpa cu povara cantecului, ramas greu pe brate, in materialul acela cuidat cunoscut in botanica ca \"Omul bun si pomul copt.\"Iata, ce-mi trece mie prin minte, acum si aici. Si pentru ca nu mi
s-a spus sa tac, marturisesc un gand: tristetea este partitura privighetori. Ea naste lumina si o noua zi, si o noua zi si 1000 de ani de Cuvant. De atat de multe ori...

E vremea povestilor? E iarna? M-am gandit de ce se spun povestile la gura sobei, mai ales iarna cand urla lupii. Ele au un final fericit, vindeca spaima, de noapte, de neputinta, de infinit. A fost o data un om, care nu eram eu, dar imi traia viata-nu este ideea mea, dar este un inceput bun pentru orice poveste despre narcis-narcisa(?): A fost o dată o femeie care mă iubea dar nu pe mine, pe altul care semăna cu mine , avea același gust, și aceiași ochi, și aceiași vorbă și acelasi aer și la fel de fel dar nu scria, tăceau tăceri, eu nu eram el, atît de bine le era..restul violat, umbră..

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu
care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe
care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om care traieste in buna pace
cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana
care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna
conform dorintei Lui.
A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc
ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va
fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai
bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit.
Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce
este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci
mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul
tau.
Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa
stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii
constient de fiecare fapta a ta.
Iar am depasit norma. reminescentele cincinalul in 4 ani si jumatate sunt de vina. Iertare.