carmen mihaela visalon

\"porțile tale tac
dar o fereastră deschisă
privește pe sub arcul de piatră\"

Iedera ta, face casa buna cu poezia Mariei.

Cu mine, se potriveste selectia de versuri pe care o iau spre rumegarea sub clar de luna.

Revenind la commul lasat de tine pe pagina mea. Stiu ca nu trebuia sa abuzez de poezia Mariei Balan. Din nefericire, desi stiu ca textul este publicat, pe Agonia, nu am reusit sa-l gasesc.
Cat despre versurile tale, stii ce vizualizez eu acum? Un brad, cu o dalie in frunte. Imaginea este de toamna. Dar este minunata. Ea mi-a ramas pe retina trecand pe langa curtea unui sculptor, vecin cu mine.
De ce o vad? Din cauza iederii si caisilor. Cele doua pictures au ceva in comun:)
Multumesc,
Carmen

Lasa-mi toamna ochii verzi
eu sunt portarul,
am intotdeauna doua buchete de lalele in brate
unele albe,
altele negre,
de unde si vorba:-
hai, sa-i dam zece mii lui Zorro,
ca nu degeaba si-a cusut el buzunare,
cu ata alba si pliante cu cina romantica fan-fan-la-tulipe

el trecea,
ea trecea,
eu trec in directie opusa de ea si de el
plangand
cu buzele tuguiate:-
Mai fratilor, zic, voi nu vedeti copiii din sala de nasteri
cat sunt de pustii,
in patutul lor cu geam transparent
ca Hensel si Gretel, ca ei sunt mii si mii,

Iubirea de departe...

liniste,

tu ieșeai și din mers aruncai o fisă în tonomat
prin oglinda retrovizoare
eu priveam zambind bisturiul
vopsind cu lacrimi
poarta de lumina a spitalului

si asa ne-am petrecut unul pe altul
unul prin altul
până nu ne-am mai vazut
tu fredonai cu urme de ruj pe frunte
eu vopsită gresit
el țuguia catre mine buzele lui fără amintiri

Eu sunt portarul,
astazi, 8 martie 2006

La multi ani, frumoasa doamna Ioana Barac Grigore.
La multi ani frumoase doamne!

A spus cineva Margareta Paslaru? Am gasit un tonomat, cam defect, dar ce mai functioneza in ziua de azi?
http://cd.trei.ro/cduri/index.php?c_id=30999

Ar trebui sa corectez ceea ce am scris, dar n-am timp. Iertare. Sper sa reusesc sa inchid italicele.

Am voie sa zambesc?
Multe lucruri se pot spune despre mine, dar ca, timp de aproape 365 de zile, umblu imbatata cu apa chioara, NU! Si tocmai pentru ca stiu ce fac, imi permit sa va dau, si sa nu va dau dreptate. Lumea in care am evadat, nu este tara visurilor mele, ci doar o lume mai buna decat cea in care traiesc in regim de detentie karmic asumata, si un taram in care pot sa intru si sa ies, fara pasaport, fara voucher. Nu sunt nici atat de naiva, si nici atat de lipsita de inteligenta artistica\", incat sa o privesc ca pe un paradis al poeziei, in care la tot pasul intalnesti mari valori, ci DOAR ca pe o zona vie, din care, daca maine hotarasc sa ies, nu pierd foarte mult. Evident, in biblioteca mea, exista carti mult mai valoroase decat ceea ce se publica pe acest site, evident, in viata, sunt o multime de lucruri mai \"importante\" de facut decat sa te plimbi pe o strada cu poeti, ei si? Nu vi s-a intamplat niciodata ca, intre icre negre si arome proaspete, sa preferati sau, pur si simplu, sa consumati \"gogoasa infuriata.\" Am descoperit ca, pentru mine, plimbarile in spatiu virtual sunt importante si nu exista pericolul real de a ajunge, peste 20 de ani sa murmur pe strada AGONIA.ro, pentru ca pana atunci o sa-mi pierd memoria. Evident, sunt multe lucruri care se pot, si trebuie spuse, legate de cele semnalate de dumnavoastra: APAR în prim-plan non-valori, se FAC concesii unor formule \"la modă\", se CULTIVA un anumit spirit \"comercial\", sunt NASCUTE COMPLICITATI (dă-mi tu azi o steluță că poimâine îți dau eu o steluță), s-au COAGULAT BISERICUTE, INFLORESC tendințe de lingușire, de \"tămâiere\" reciprocă, dar și impulsul spre imitație și, de aici, riscul unor protagoniști ale căror creații să semene foarte mult între ele.\", dar, aceste lucruri nu ma privesc pe mine, pentru ca nu este sitelui meu. Decizia, daca se doreste sa se impuna o anumita tinuta si calitate artistica Agoniei, sau daca, se doreste mentinerea Marelui BAZAR, apartine providerului si editorilor. Personal, am incercat prin comentarii si alocarea unei enorme cantitati de enegie si timp, sa impun o oarecare deschidere spre dialogul de calitate. Am mai incercat sa impun autori, care mi s-au parut valorosi. Am \"pierdut\" multa vreme cu promovarea textelor si autorilor care nu au asii in maneca, sau, sunt prea buni ca sa nu fie invitati, prin ignorare,
sa-si ia poeziile si sa plece.
Revenind la pericolul semnalat: recunosc, sunt cu adevarat \"o fiinta deosebita\" adica un pic \"saraca cu duhul\", pentru ca fac cu perseverenta si naivitatea lucruri mici, in loc sa schimb lumea. ADEVARUL este ca sunt dependenta de poezia vie si de dilogul pe marginea ei, dar nu sunt dispusa sa fac efortul de a-l purta la un nivel mai inalt, asa ca ma multumesc cu ce mi se ofera pe site.
Oricum, eu traiesc viata modulat, si orice minune tine in ecutaia mea de destin, cel mult 3 ani, dupa care ma indrept intr-o noua directie, nu pentru ca imi doresc, ci pentru ca se infunda un drum si se deschide un altul, asa ca peste, cel mult 2 ani de zile, entuziasmul meu si timpul alocat sitelui se va diminua.
Cat despre reviste literare si edituri stiu ca exista, pentru ca am invatat la scoala si le-am intalnit la targurile de carte:)
Chiar daca, mai sunt multe de spus, nu voi abuza de timpul dvs., si ma voi rezuma sa va multumesc pentru bagarea in seama si grija ce mi-o purtati.
De un singur lucru, INSIST sa nu ma suspectati: de naivitatea de a crede ca Agonia deschide portile spre nemurirea literara. Nu! Portiile geniului sunt deschise doar de spiritul geniului, si poet, ori te nasti, ori nu.
Lirismul tineretii, arta epigonilor, valuri si fumurile prsetidigitatorilor, revistele de cartier, sponsorizarile pe criterii nelitarare, trec.
Cate poezii elogiate de gazetele vremii nu s-au prescris. Cate filme nu au imbatranit, cate tablouri care-si bateau joc de operele refuzatilor mai traiesc???
Pot sa indraznesc sa va rog ceva? Sa nu ma mai laudati, pentru ca eu stiu si ce sunt, si ceea ce nu sunt.
M-ar bucura daca, din cand in cand, m-ati critica. As invata sa scriu.
Sunt sigura ca pentru fiecare vers BUN, DUMNEZEU iarta 1000 de pacate.
Sper sa nu fiti suparat pe mine pentru ca am indraznit
sa exprim, la adresa unei poezii a dumnevoastra, o opinie critica. Nu a fost lipsa de respect, ci pur si simplu, o reactie la aplauzele in cor, care-mi amintesc de ceea ce semnalati PERICOLUL sa scriem toti caeeasi poezie, sa avem toti aceeasi opinie, sa ne inchinam aceluiasi Moloch, chiar daca fericirea nu poate sa aiba un zeu, pentru ca ea nu exista.
Ganduri bune,
carmen visalon

Nici nu stiu, daca este de bine, sau de rau, ca nimfele sa fuga de razele soarelui, dar daca sfarsesc prin a incununta fruntea poetilor, se pare ca nu este totul pierdut.
Intr-un anume fel, poezia este o rugaciune pagana, in care sufletul urca in minte, si, in loc sa se produca straluminarea, se produce o intunecare care conduce la lumina.
Este ceea ce alchimistii numesc starea nigredo.

foto: Dubi Roman, sursa: http://planet.nana.co.il/manneli3/gallery/indexpic.htm

E-la Etheerea, Tu
lasa-mi ceasul cu pescarusi de santal-
ora la care nimfele obosite de dans-
poposesc pe banca din fata bojdeucii lui chit-
lasa-mi ajunul in care,
lumea se apropie in varful picioarelor de athanor,
destelenind val cu val, adancul,
si perlele ascunse in bobul de mazare
cu gene de printesa,
imi lasa... sub perna cu puf de cais:)))
si de-o fi sa nu dorm
in singura oră ce nu începe
și nici nu se sfârșește
nu are cadran și nu trece
fi-va semn ca am ajuns la timp
la intalnirea cu pasarea Phonix
in translucid.

Fotografie: Dubi Roman
sursa:
http://planet.nana.co.il/manneli3/gallery/indexpic.htm

\"Debutul trupei Trident in showbizul autohton a fost printre cele mai interesante intrari pe piata muzicala romaneasca datorita blugilor cu decolteu adanc pe care cele trei blonde ii poarta la concerte. Loredana, Andreia si Roxana ne-au declarat ca ideea geniala a pantalonilor decupati le-a venit in timp ce \"contemplau drapajul statuii lui Venus din Milo, in galeriile muzeului Louvre din Paris\". Studenta la Arta si Design Vestimentar, Roxana a pus ideea in practica si a croit costumele de scena. Fetele au tinut sa precizeze ca, din motive estetice, nu poarta lenjerie intima la tinutele de scena.\"
Sursa: muzica.rol.ro/stiri/2006/02/trident_a_plagiat-o_pe_venus_din_milo.htm

In primul rand, la multi ani! In al doilea rand, trebuie
sa-ti marturisesc ca esti surprinzatoare. Uneori atat de copilaroasa, alteori atat de profunda. Ai ceva din puterea de fascinatie a marii. Din cand in cand, apari din adancuri cu bratele pline de perle. Multumesc,
Carmen

Inventez frica? Inventez moartea și frica?
Joc de culori, imaginație pură?

Sunt un fantast, fac o mulțime de monștri
Ca Hieronymus Bosch, îi pun să râdă, he! he!

Eu nu pot sa fiu atat de fantasta, incat sa cred ca monstrii se pot inventa, asa, in joaca, si, cu riscul asumat de a aluneca in teozofie, cred ca adevaratii fantasti, au fost/sunt \"suflete\" alese care s-au lasat posedate pentru a face \"publicitate infernului\"
Ma intreb cat timp, un om poate sa suporte in el tipatul lui Munch si cat timp poate fi suportata o lume in care toti tipam si avem fetele ravasite de spaima si mintile si sufletele posedate de monstrii.
Nu am timp sa dezvol ce cred eu despre oras si sentimentul alienarii, pot doar sa spun ca, acesta poezie mi se pare mult mai pe drumul spre Dumnezeu, decat \"Intalnirea cu Dumnezeu\". Am vazut un interviu cu parintele Papacioc. La un moment dat, spunea: \"Diavolul, ce ne-am face daca el nu ar exista?\"

Si daca tot a venit vorba de Bosch, las un site:
http://www.boschuniverse.org/ si... multumiri.

Fara suparare, desi sunt o mare admiratoare a poeziei dumneavoastra, poezia aceasta nu este printre preferatele mele.
AVETI un vers MINUNAT care \"reveleaza\" dramatismul neputintei de-al intalni/intelege pe DUMNEZEU:
\"Să îl privesc, îmi era frică să îi spun că stă acolo degeaba.\"
Restul... este, mai curand ,un vis copilaresc, care, oarecum, incadreaza textul pe pagina poeziei religioase, unde criteriile de judecata nu mai tin seama de emotia estetica, ci, de capacitatea de a trai intalnirea cu cel care viseaza, si de a visa alaturi de el o poveste cvasi-ideala. Daca lucrurile ar fi atat de PERICULOS de simple, am trai fericiti pana la adanci batranete,inainte sa trecem prin initieri si am muri naivi. Daca nu ma insel, Martin Scorsese a facut un film despre Iisus, in care, in urma unor decizii omenesti, mantuitorul se casatorea cu Maria Magdalena si cu inca o femeie, avea copii, strangea avere, traia respectand poruncile, si ...la capatul unei vieti idilice, in loc sa izbaveasca omenirea, isi lasa sufletul in mana marelui creator de iluzii.
Acum, am sa fabulez putin, de dragul povestii din visul in care o martoaga primeste jaratic si sunt trecuti cu un piaptan, un brau si o oglinjoara, codrii de arama,
dupa ce, in lupta crancena, a fost invins zmeul zmeilor.
Va cer iertare, dar de la Mircea Florin Sandru astept poezii care sa semene cu rugaciunea unui calugar sfant.

Prima data am vrut sa nu citesc textul dar si sa dau o steluta pentru titlu.
Dupa care mi-am zis, hai sa vedem ce-i si misoginii astia. Si ce-am aflat. Ei semana cu Pitagora, despre care un discipol sustine ca a afirmat: \"Femei din Crotona sa nu va fie rusine de parul vostru alb.\"
Teoretic, desi nu sunt nici barbat, nici lesbiana, prefer femeile frumose, tinere si destepte.
Le prefer, dar le si invidiez. Cred ca seman un pic cu barbatii misogini, care si ei invidiaza femeia.
Interesanta pledoarie pentru infrunzire.

Hocus pocus, intr-un colt al muzeului vom afla totul despre scamatorii si ora fiarei, daca vom privi atent peste umar.
Dar, noi, noi, nu vrem sa aflam, noi nu vrem sa stim, noua ne este bine asa, aparand si disparand, fara ca nimeni sa ne cunoasca sau sa ne inteleaga.
Pe scurt. Iar ati comis un dialog MINUNAT, si, chiar daca raspunsul marait al lui Tibik la o poezie cu ceas si nada, m-a facut sa-mi propun sa nu va mai cometez, mi-am zis: \"Cum se poate ca un astfel de text sa treaca nebagat in seama. Sa fie lumea insetata doar de scamatorii ieftine?\"
FFF FRUMOS.

Florin,
Poate o sa te superi pe mine, dar eu as pastra martisorul din piept, aerul prafos, hieratic si vesurile cu unghii infipte in carne. As mai cauta niste accente de zgura pe genunchi si... mi-as propune sa iau o coronita cu poezia asta.
lăsând un ser uleios să-mi usuce inima
trec din cameră în cameră
luciul mobilei îmi pare mai viu decât viața

Acum pe bune, chiar ar merita rescrisa.

V-am scris un comentariu, care se numea alba-negra. Protestam pt. lipsa de apetit a contemopranilor pentru dialogurile cu scamatorii de calitate.
Din nefericire, nu l-am salvat si aparitia lui este, la mila editorilor. Dar nu-i bai! Ideea era una si buna: Va sta foarte bine in dialog, pentru ca sunteti potriviti, originali, nebuni si nu in ultimul rand cultivatori de copaci cu radacinile in afara.
FOARTE FRUMOS, va ies voua cuvintele din varful tastaurii magice. Felicitari.

Recunosc, la capitolul teorie si lecturi nu stau prea bine, si matricea gol-plin, o \"umplu\" prin goluri. La nasterea mea, ursitoarele au zis cam asa: \"Nu o sa fie erudita\", \"Nu o sa aiba memorie\", \"...dar, o sa aiba intuitie si capacitatea de a simti, si, din cand in cand, de a improviza.\" Acum, o sa ma folosesc doar de primele doua daruri, pentru ca de improvizatie nu-i loc aici, si am sa spun: \"Vai ce articol minunat!\" Vai(!), cat m-as bucura ca tinerii poeti care opereaza cu umori si comparatii pretioase desfasurate in poezii lungi, cat o zi de post,
sa-l citeasca:«Un singur vers, născut, nu făcut, purtat ani de zile adesea inconștient, filtrând ani de patimi, rezumând în el versuri multe, nescrise, și atâtea fețe și locuri, să nu poată reda taina călătoare a poeziei redusă la unica ei bogăție de a fi goală și eternă... poezia ajunsă la o asemenea despuiere, dacă permite cititorului înalte delectări, îi cere în schimb o mai susținută și intimă colaborare. Pe cât poetul a scris mai puțin, pe atât cititorul este nevoit să citească mai mult... Un poem lung se poate citi mai repede, căci fiecare vers ajută la pătrunderea și gustarea celuilalt. Un singur vers se vrea citit mai încet. Scrisorile se parcurg iute, telegramele însă ne opresc.»
Si mai spun eu, multumesc, pentru ilustrarea articolului cu poezii de pus in rama sufletului, si pentru ca mi-ati dat un motiv sa caut in biblioteca Gandurile Albe, adr mai ales si mai laes, va multumesc, pentru ca mi-ati confirmat o intuitie. Saptamana trecuta, rasfoind o carte cu poezii de Blaga, ma gandeam: de ce oare nu a scris Blaga poezii
intr-un vers?.
Sper ca, intr-o buna zi, sa am timpul si sa asez in subsolul paginii dvs, niste versuri pe care le-am pescuit din marele poet si care, dupa parerea mea, erau mai poezie decat poezia in care se gaseau.

Da(!) ... marele meu merit pe acest site a fost prezenta dincolo de \"norma bunei masuri\". Adevarul este ca am (cam) exagerat, lasand la o parte multe lucruri carora ar fi trebuit (?) sa le acord prioritate. A fost un modul al bucuriei care s-ar putea sa se apropie de sfarsit. Oricum, am platit scump prezenta pe Agonia. Inainte sa intru pe site, nu purtam ochelari, acum... Si au mai fost si alte renuntari si/sau frustrari...
De ce am facut-o? Pentru ca este minunat sa te plimbi pe o strada luminata de felinarele poeziei on line.
Daca trebuie, imi cer iertare.
Si inca ceva. Asa mi se intampla de cand ma stiu. Nu pot sa citesc o carte, ca ma apuc s-o comentez. Am casa plina de insemnari.
Si acum ca sa ma scuz, acuzandu-ma pana la capat, va voi face o confidenta: poezia ca stare de spirit este, pentru mine, cel mai minunat si mai important lucru. Poate de aceea ii ador pe Rumi si pe Nichita. De cate ori ii intalnesc, ii respir.
Cat despre obtinerea de rateing, a comenta iti asigura privilegiul de a te face cunoscut si de a avea vizitatori pe pagina. Exista insa si metode mai eficiente.
V-as putea enumera cateva din metodele cu care sunt eu atrasa sau impinsa pe diferite pagini.
Nu sunt sigura ca trebuia sa raspund, dar eu am un mare defect. Daca ma simt atacata, ripostez.
Cu deosebita pretuire,
carmen visalon

Ma plimb pe strada.
Ce vad?
O camera?
Vai, dar asta e camera celui ce sta sa nasca!
Te rog, te rog,
mersul pe poante in adieri de tul e dureros,
din cauza gropilor de pe strada-
in mijlocul careia s-a ivit o mare,
in miljocul marii s-a ivit un lac,
in varful caruia a rasarit un nufar,
cu 9 petale si-un ochi,
pe care scrie cu litere de ceara:
SALA CITADINA DE NASTERI.

Plec, o saptamana la munte...

Nu am net nici la birou nici acasa, de doua zile, asa ca imi cer scuze pentru calitatea replicii la secunda.

Cred ca esti de moda veche si ai imbatranit. Nu degeaba te indragesc eu pe tine. In curand, o sa ajungi de varsta Sfinxului. Acum imi dau seama, de unde ti se trage apetitul pentru ghicitori.
Sa fii iubit.

Draga mea, draga,
Te pricepi sa alegi ce-i mai bun. In cazul in speta ai cules primavara Mariei Balan, din poezia pe care, eu am furat-o cu nerusinare, si fara consimtamantul autoarei si am postat-o pe pagina mea.
Primavara mea este mai iernatica. Ea nu opreste in gara si urla la luna. Cred ca m-am nascut pentru a paste stigate MUNCH.
Oricum multumesc pentru semn. Si pe mine m-a emotionat poezia Nastiei, altfel nu as fi scris replica.:)

la sud de inima alta pasare isi ia zborul
spre albul neimpartirii la 2
despre care iti vorbeste pe-ndelete
noaptea.

\"un fulger a luminat gandul pietrei pe care stau\" si mi-am zis, hai sa vad ce mai fece Anana.
Si ea ce facea? POEZIE.

Draga mea draga, se vede ca tu tii calimara in suflet.
Multumesc,
Carmen