carmen mihaela visalon

Magdalena, iata ce am gasit pe siteul japonezilor:
http://home.alc.co.jp/db/owa/ph_top?ctg_in=1


Explosion of joi
in the darkness of the night -
I don\'t find my place!


Photo by Gillena Cox; Haiku by Magdalena Dale

Lucian,
nu-i simțeam decât palmele
cu care îmi facea din inimă
o simplă turtă de aluat nedospit
imi place cum reusesti sa ma plasezi cu ajutorul a numai 3 versuri aproape/departe.

cred ca poezia este foarte frumoasa, dar, din nefericire eu nu sunt in stare sa ma concentrez.
astept sa vina ora la care sa pot da un print.
pana ma intorc, remarc cu tristete absente.

Draga Magdalena,
Nici nu sti cat m-am bucurat sa descopar, ca ai reusit sa mai faci un pas pe cale teilor in floare si sa perseverezi in arta de inmulti talantul, dupa algoritmul 5-7-5:)
Japonezii astia nu sunt tampiti. Ei stiu sa aleaga si sa promoveze. Altfel, cu lipsa lor de resurse, ar fi pe nicari:)
La mai multe succese.
Sper sa te gasesc si pe alte situri nu numai pe
http://home.alc.co.jp/db/owa/PH_detail?photo_sn_in=1726
si sa ma bucur de o invitatie in tara lui Basho. Platesti tu. Din drepturile de autor, evidfement:) Eu vin si beau sake si sa privesc florile. O luam si pe Mihaela Merchez cu noi.
Pana atunci insa: FELICITARI!!!

Iti multumesc pentru semnul lasat. Statistic el inseamna foarte mult. Din cititorii activi ai site-ului Agonia, unul singur are capacitatea de a se bucura de succesul Magdalenei Dale, in tara haiku-ului, TU!
Recitind felicitarile transmise Medinei, te aseman cu Nichita, care- INTOTDEAUNA (!)- incuraja succesul confratilor sai, spunandu-le: \"Bravo domnule, esti genial!\"

Cat despre mine, evident nu merit laudele, dar nu le refuz. Ma bucura un gand bun de la un suflet frumos.

Ioane daca nu-ti place jazzul, nu te sarut. Zic doar atat: e dreptul tau sa arunci cu rosii. Cat despre chestia aia numita suflet e dreptul ei vibreze din cand in cand.
Pentru rest, om trai si om vedea cine scrie vresuri cand nimic nu are a spune si cine nu.
Ganduri bune,

Ioane, daca ai vazut Unora le place jazzul, cred ca-ti mai amintesti scena sarutului si celebra replica: Simti ceva?
Ei bine, daca tu nu simti nimic inseamna ca familia Shell trebuie sa-ti aduca alte si alte dansatoare din buric.
Dar, daca este vorba de poezie, trebuie sa te contrazic.
Exista un receptor care se numeste suflet. Si care prinde intre palme vantul. In starea de gratie a receptorului care reface abisal starea de gratie a poetului.

Remarc cum dl. Peia este pentru unii muma, pentru altii ciuma.

Si nu mai inteleg nimic. Cum este posibil sa lauzi poeti minori si sa dai in cap celor talentati, este mai mult decat pot eu pricepe.

PS: Aceasta nu este poezia mea preferata, dar se poate sa nu fiu eu pe frecventa impusa. Dar, Ioana este una dintre cele mai talentate poete de pe site. Cineva, spunea chiar ca ea ar avea sanse reale sa ramana in istoria literaturii mileniului II-III. Cu sau fara diacritice.

Nu o putem lua la \"vale\" pentru ca, din cate stiu eu, Carmen* inseamna poezie, cantec, descatec.
Cat despre manifes, nu ma gandeam sa imi puna alcineva diacriticele, ma gandeam ca commul meu poate fi sters, si repostata varianta cu diacritice, pe care eu nu am fost in stare sa o salvez.

Latin word carmen., which means “song” or “poem,” has attracted English poets since Sidney because of its closeness to the word charm, and, in fact, in the older Latin texts it also means a magic formula, an incantation meant to make things happen, to cause action (Andrew Welsh, Roots of Lyric). And a charm is only effective when it is spoken or sung, incanted.
Sursa: http://www.poetryfoundation.org/features/feature.guidebook.html?id=177212

Am trimis manifestul cu diacritice pe adresa:office@agonia.net.

Pentru ca nu am acceptul autorilor sa public manifestul va rog sa-l bagati in off topic.
Multumesc,

proclamaþii 143
E un curent pe care l-am inaugurat – D. C. ºi
M. I. – în noaptea de 10 spre 11 septembrie ’98
(cînd am fost bãtuþi pe stradã), ca sã terminãm odatã
cu poezia. Din acel moment scrierile noastre s-au
numit fracturi. Cînd am publicat prima oarã acest
text n-am avut timp sã facem o radiografiere pe
îndelete a curentului, ci doar sã-l descriem în linii
generale. A doua variantã, ceva mai bogatã, a fost
îngropatã într-o revistã de istoriografie literarã.
Apariþia de faþã reprezintã varianta definitivã a
manifestului nostru.
Fracturismul are mai multe niveluri: socio-cultural,
psihologic, estetic ºi, în consecinþã, curentul
nostru este reflectarea literarã a unei realitãþi noi.
În plan politic este reprezentat prin anarhism.
Anarhia noastrã este revolta unor mai mult sau mai
puþin falºi marxiºti care vãd cum niºte fasciºti
nenorociþi ca Fukuiama pledeazã pentru o lume care
distruge valorile spirituale ale umanitãþii. Mai bine
sã distrugem noi lumea.
Pentru a vã oferi cel mai simplu exemplu al
fracturii mesajului în lumea în care trãim: în registre
diferite, e o fracturã între un film mizerabil de la
vreo televiziune ºi reclamele scîrboase care îl
întrerup. E normal ca aceste fisuri, vizibile cu ochiul
liber, sã se reflecte în scris. Creierul nostru
funcþioneazã (dacã o face) asemenea lumii în care
trãim.
Fracturismul desfide ºoarecii de bibliotecã ºi
poeþii “premianþi”, cît ºi o poezie scrisã pe diplomele
de absolvire a facultãþii. Fracturismul urãºte poeþii
“fãcuþi”, roboþeii liricii române. Poeþii contemporani
(indiferent de curentele sau miºcãrile în care se
înscriu), prezentaþi cu largheþe în revistuþele scoase
de admiratorii lor, sînt niºte mafioþi care încearcã
sã foloseascã puþinele lor reuºite poetice în scopuri
sociale (mulþi dintre ei au cinci slujbe ºi nu mai scriu
nimic valabil), impuºi fiind dupã modelul sicilian
al familiei (care-i include acum ºi pe preºedinþii
asociaþiilor de scriitori). Ei s-au strîns în jurul unor
unor teoreticieni (foºti scriitori), care le-au bãgat în
cap unor premianþi cã pot sã ajungã poeþi. Sînt
jalnici. Aceºti scriitori, dupã ce au bãtut cîmpii pustii
vreo zece ani, mai nou ºi-au descoperit adevãrata
vocaþie: negustori de idei depãºite, dar fixe, de
literaturã ieºitã din uz sau compendii didactice.
Poeþii tineri calcã pe urmele maeºtrilor (primind
burse în strãinãtate de care numai ei au auzit), însã
nu în poezie, care a rãmas la fel de “exoftalmicã”
(adicã lectorul rãmîne cu “ea” în mînã, nãuc, cu ochii
bulbucaþi, aºa cum fac ºi lamentabilii acoliþi ai lui
Dan-Silviu Boerescu sau ai altor meºteri judeþeni).
În totul, aceºti poeþi au trãdat poezia pentru un
ideal mic-burghez.
Fiecare pasãre pe limba ei piere.
În rest, nu trebuie sã vã speriaþi. Fracturismul
nu va omorî pe nimeni dacã nu e necesar. Ar mai fi
de spus doar cã, deºi nu are nici un precursor
autohton, fracturismul e un curent prefigurat de
cîþiva poeþi strãini (Yves Martin, Allen Ginsberg,
Robert Creely, Velimir Hlebnikov, e. e. cummings,
Keneth Koch, John Ashbery…) ºi pare în vogã
printre poeþii tineri din tot Estul Europei. Un
exemplu ar fi “noii barbari”, grup de poeþi polonezi
ai anilor ’90.
Dintre poeþii români sînt fracturiºti: ªtefan
Baºtovoi, Mihai Vakulovski, Ruxandra Novac,
Domnica Drumea, Sandu Vakulovski, Zvera Ion,
Rãzvan Þupa ºi – presupunem - noi.
Fracturismul este un curent al celor care existã
aºa cum scriu, eliminînd din poezia lor minciuna
socialã. Fracturismul nu este o afacere poeticã, o
fraudã mic-burghezã sau o spargere la bãncile goale
ale poeziei de azi. Nu este aºa ceva. Fracturismul
este un curent al celor care nu au speranþe carieriste,
al celor care nu percep arta ca pe o tranzacþie socialã,
iar viaþa ca pe o afacere din care sã poþi scoate cu
orice preþ profit. Foarte mulþi considerã cã (sau se
Manifestul fracturist
Dumitru CRUDU - Marius IANUª
De mai bine de doi ani douã fantome bântuie prin lumea literarã româneascã.
Le-aþi iscodit îngroziþi pe vizor. Aþi simþit cum vã clãnþãne dinþii, protezele sau nevestele
mici burgheze, nu aþi deschis ºi le-aþi urlat sã disparã în noapte. Acum s-au întors,
pentru cã a venit vremea sã le primiþi în casã.
144 proclamaþii
comportã ca ºi cum) literatura s-ar fi terminat la
sfîrºitul anilor optzeci, iar poezia tînãrã ar fi o palidã
copie a poeziei cotidianului, a lunediºtilor sau a tot
felul de textualiºti / ioviºti sau a postmodernismului
(îmbrãcat în straie româneºti). Nu este adevãrat.
Fracturismul desfide cotidianul ºi jocurile textuale
ale lui Gheorghe Iova. Fracturismul este suficient
de puternic încît sã existe pe propriile lui picioare.
Braºovul sau Bucureºtiul sînt niºte oraºe moarte.
Poezia a crãpat în ele. Cei care au scris cîndva poezie
sînt cuprinºi astãzi de un putred spirit comercial,
sînt înghiþiþi de mlaºtina banilor. Prin modul în care
trãiesc aceºti “foºti” nu mai au nici o legãturã cu
poezia.
Fracturismul, dupã ce a descoperit fisurile
realitãþii ºi existenþei, vrea sã instituie o legãturã
extrem de strînsã, o coeziune între felul cum trãieºti
ºi poezia pe care o scrii. Fracturismul a înþeles cã
aceste douã lucruri nu pot fi despãrþite. Nu poþi fi,
în acelaºi timp, un profesor universitar – academician,
un mic-burghez carierist – comerciant – politician
ºi un poet nonconformist. E o discrepanþã aici
ºi o fisurã. Fracturismul desfide poezia optzecistã a
realului, derivatã din culturã ºi împãnatã cu o
multitudine de planuri “ºtinþifice”. Ce limbaj preþios
folosesc aceºti poeþi care pretind cã scriu o poezie a
concretului! Ei le vorbesc iubitelor “exoftalmice”
ºi “suturate” despre “lobotomii” sau despre cum
mãnîncã seminþe “decorticate”. Sînt jalnici ºi
ridicoli. Ei pretind cã scriu o poezie a realului, a
omului comun ºi obiºnuit, dar fac acest lucru
pornind dinspre culturã (de multe ori una nici mãcar
bine asimilatã). Aºa ceva însã nu se poate. Asta e o
minciunã. Fracturismul reclamã o subiectivitate
necontrafãcutã, nouã, care sã poatã institui puncte
de vedere necunoscute asupra realitãþii. Poeþii
fracturiºti pornesc de la ceea ce le este caracteristic
doar lor. Fracturismul este primul curent care nu
mai are nici o legãturã cu poezia realului, cu noul
antropocentrism sau cu textualismul. În sfîrºit,
fracturismul este primul model al unei rupturi
radicale faþã de postmodernism.
(prima variantã a acestui text a apãrut în
octombrie 1998, în Monitorul de Braºov)
Prima anexã
Dumitru Crudu
În primul rând, fracturismul propune refuzul
noþiunilor, conceptelor, denumirilor, etichetelor de
tot soiul, pentru a ajunge din nou la complexitatea
vie a realului ºi a individualitãþii. Fracturismul a
înþeles cã, respingând limbajul uzual sau ºtiinþific
te disociezi, de fapt, de vidul semantic. Vidul
existenþial al poeþilor contemporani poate fi
descoperit în limbajul pe care aceºtia îl folosesc.
Falsitatea lor umanã funciarã a ajuns sã fie etalonul
oricãrei comunicãri poetice sau non-poetice.
Fracturismul refuzã categoric sã mai
întrebuinþeze propoziþii de tipul am venit sã-þi spun
cã cerul e înnourat (de care abundã poezia din aceºti
ani) sau ºi eu am fost pe strada Castelului. Cu toate
cã aceste propoziþii reproduc niºte lucruri existente,
ele simplificã ºi falsificã realitatea. Ceea ce nu au
înþeles mulþi poeþi contemporani este faptul cã
varietatea ºi complexitatea unui cer înnourat nu pot
fi exprimate prin propoziþia astãzi cerul e înnorat.
ªi apoi, care ar mai fi diferenþa faþã de cerul înnorat
de ieri, de alaltãieri, de anul trecut, de acum doi
ani? Fracturismul refuzã generalitatea limbajului
comun. Greºeala multor poeþi de astãzi este aceea
cã ei încearcã sã atingã ceea ce este adevãrat în
limbajul comun pornind de la un fel de generalitate.
Adicã de la ceva realmente tautologic. Acesta-i un
pericol real: sã nu vezi cã în limbajul comun / uzual
generalitatea se lãfãie în largul ei ºi chiar face casã
bunã cu tautologia existenþialã. Din cauza degradãrii
sale, prin rutinã, convenþionalism ºi conformism,
limbajul comun ºi-a pierdut accesul la particular ºi
concret, deºi tocmai aceste douã categorii erau þinta
poeziei realului. Poeþii de astãzi au iluzia cã toate
gesturile lor sînt unice ºi irepetabile. Nu este
adevãrat. Cu toate acestea, propoziþiile eu fumez în
zorii zilei în bucãtãrie, tu ieºi în balcon, noroiul meu
cu pietre, mã scobesc în nas etc. paraziteazã poezia
cotidianului sau cea textualistã. Cei care le folosesc
au iluzia cã prine ele frizeazã ºi pun în evidenþã
unicitatea eului. Se înºealã amarnic. Deºi, întradev
ãr, acum eu chiar stau în bucãtãrie ºi fumez.
Este perfect adevãrat acest lucru, dar este atît de
fals cînd încerc sã-l exprim. Sute de poeþi ai
cotidianului / realului / noului antropocentrism /
postmodernismului fumeazã în bucãtãrie,
considerînd cã fac ceva unic ºi irepetabil. Ei nu
înþeleg însã cã nu tot ce faci este cu adevãrat unic ºi
individual. Fracturismul a înþeles cã foarte puþine
lucruri din cele pe care le faci îþi sînt proprii ºi
caracteristice numai ºi numai þie. Cu toate cã cei
mai mulþi dintre poeþii realului au mizat pe individual,
ei s-au îndepãrtat exact de acest obiectiv,
cãzînd într-un soi de tipizare, colectivizare ºi
socializare a intimitãþii ºi individualului. Una dintre
problemele poeziei de astãzi: obiectul poetic nu se
deosebeºte prin nimic de obiectul real. “Cîrdul de
ciori s-a oprit pe sîrmele de telefon” este o propoziþie
care sunã la fel de banal atît în poezie cît ºi atunci
cînd o enunþi stînd la balcon. Fracturismul propune
o soluþie: transferul atenþiei dinspre obiectul /
obiectele decupate asupra subiectului emiþãtor /
receptor. Fracturismul a înþeles cã obiectul /
obiectele decupate trebuie sã treacã în plan secund,
iar odatã cu aceasta ºi tehnica aparatului de filmat,
hiperutilizatã. De asemenea, fracturismul renunþã
la a-ºi adjudeca niºte perspective neutre, obiective
ºi exterioare asupra realitãþii. Fracturismul revendicã
reapariþia în prim-plan a subiectului
Real al poetului, în detrimentul obiectului
prezentat sau a (prezentãrii) tehnicilor poetice,
pentru cã numai în acesta am mai putea surprinde
nuditatea fragilã a realului.
Fracturismul considerã cã atît obiectele
prezentate, cît ºi noþiunile, denumirile ºi conceptele
proclamaþii 145
se înscriu într-un proces de obiectualizare ºi
obiectivare a eului, jefuindu-l de toate atributele sale
reale. Fracturismul renunþã la a mai numi ºi eticheta
realitatea, iar, prin aceasta, fracturismul renunþã la
a mai folosi procedeul conceptualizãrii senzaþiilor,
o adevãratã molimã care bîntuie poezia de azi. Sã
facem o observaþie care se impune de la sine.
Realitatea existã dincolo de concepte ºi etichete.
Noþiunile ºi obiectele sînt niºte obstacole în calea
receptãrii ºi cunoaºterii individualitãþii ºi concretului
lumii. Pentru a ajunge la realitate, poetul ar trebui
sã descompunã obiectul într-o avalanºã de reacþii
personale ºi senzaþii ireductibile. Deoarece obiectele
existã numai în mãsura în care ne provoacã reacþii.
Toþi spunem: ne este fricã, dar sînt atît de
diferite spaimele noastre. Frica unui om în faþa unui
pat de spital unde agonizeazã tatãl sãu este complet
diferitã de spaima unuia care merge la dentist. Chiar
nu se pot compara. Fracturismul propune sã
descoperim ºi sã desluºim diferenþa reacþiilor noastre
personale. Unicitatea unei reacþii nu poate fi
surprinsã printr-un limbaj noþional sau uzual. Cînd
spui cã îþi este fricã, de fapt, nu spui nimic. Ar trebui
sã gãseºti în fricã numai ceea ce îþi este caracteristic
doar þie.
Fracturismul propune cîteva soluþii:
1) O descriere completã, chiar excesivã, a
cadrului în care se manifestã obiectul reacþiilor
noastre, deconceptualizîndu-l pas cu pas. De
exemplu, deconceptualizînd frica un poet poate
atinge diferenþa acestei stãri.
2) Schimbarea cadrului real, prin insolitare.
Frica va fi potenþatã exact prin aceastã
nerecunoaºtere a unor situaþii prestabilite.
3) Reconstituirea unor situaþii non-verbale,
care însoþesc obiectul deconceptualizat. Atunci cînd
spun: “iatã, ºobolanul ãsta moare”, eu ar trebui sã
recompun în limbaj mimica, gesturile ºi intensitatea
vocii pe care le avusesem în acel moment;
4) Estomparea graniþelor dintre obiectul care
ne provoacã anumite reacþii ºi reacþiile pe care le
avem;
5) Obiectul ar trebui sã fie absent, fiind sugerat
prin cadru sau prin situaþii;
6) Reacþiile pe care le avem ar trebui sã frizeze
mãrturia;
7) În afarã de reacþiile noastre strict personale
într-o poezie nu ar trebui sã mai existe nimic altceva;
8) Autenticitatea poate exista numai la nivel
de reacþii. Toate, în rest, sînt false. Obiectele rãmîn
aceleaºi, numai reacþiile noastre se schimbã.
Noþiunile / conceptele / obiectele sînt comune, doar
reacþiile sînt strict individuale ºi ne pot, realmente,
reprezenta.
În felul acesta am putea evita greºeala de a
accede la individual prin obiecte, printr-un celãlalt
sau prin generalitatea limbajului comun. Distanþa
dintre reacþiile noastre subiective ºi realitate trebuie
sã disparã, cedînd locul unei unitãþi senzoriale ºi
psihice, din care sã creascã dupã aceea textul poetic.
Realitatea existã doar în propriul nostru eu. Este
o mare greºealã sã credem cã recursul la general îþi
deschide ochii spre complexitate. Iluzia realitãþii
eului nostru ne-o mai dau doar propriile noastre
reacþii. Numai ele ne mai leagã cu adevãrat de lume.
Poeþii de astãzi vor sã fie cît mai radicali cu putinþã.
Foarte bine. Nu poþi însã sã fii radical atunci cînd
vorbeºti despre o realitate schematicã, constituitã
din prefabricate ºi cliºee. Cum poþi s-o radicalizezi?
Din pãcate, foarte mulþi autori îºi plaseazã temele /
motivele / subiectele înaintea substanþei propriuzise,
sau brodeazã niºte conþinuturi individuale pe
niºte structuri poetice deja existente. Ceea ce este
viu nu poate fi conceptualizat, chiar ºi substituirile
lingvistice ne falsificã eul nostru ireductibil, singurul
obiect poetic valabil care poate exista ºi fãrã
sprijinitori tehnici. Singurãtatea noastrã ca oameni
este cel mai mare bine pe care îl avem. Povestea
puloverelor ª. B.: pentru fiecare zi din an ea are
cîte un pulover.
Fãrã fãcãturã!
Fãrã vorbe goale!
Fãrã Sistem!
Citeºte poeþii fracturiºti!
A doua anexã
Despre obiectivarea poetului, continuumul
biografie – text ºi altele multe, peste care cititorul
va binevoi sã treacã
Marius Ianuº
Sã nu se creadã cã exagerãm cu ingenuitatea,
cã o transformãm într-un criteriu valoric. Nici nu
poate fi vorba de aºa ceva. Cine ar spune-o, ar dovedi
prin aceasta cã nu a citit nimic scris de noi. Nu
aruncãm la gunoi nici un instrument, nici o tehnicã,
vrem sã ni le perfecþionãm continuu. Numai cã,
pentru noi efectul cel mai puternic al artei este
ingenuitatea. EFECTUL DE INGENUITATE.
Poezia este, pentru noi, o intervenþie asupra realului
(da, în fond sîntem niºte neo-imagiºti). Iar dacã
apare în scenã vreun instrument, acesta are efectul
unui bisturiu lãsat în pacient. Ingenuitatea maximã
poate fi atinsã numai printr-o bunã cunoaºtere a
stãrilor psihice. Aºa cã, pînã la urmã, ajungem de
unde am plecat. Un poet nu lucreazã numai cu
tehnici (cum fac cei mai mulþi optzeciºti) ci, esenþial,
cu sine. Pentru aceastã redescoperire a sinelui, a
stãrilor spirituale umane, fracturiºtii au fost nevoiþi
sã reinventeze o tehnicã pe care aº putea s-o numesc,
aproximativ, complex imagistic. Cînd a scris despre
Pound, Alexandru Muºina, în spiritul generaþiei sale,
a dovedit cã nu a înþeles nimic din cea de-a treia
cerinþã pe care o aplicã Pound unei imagini poetice:
sã reprezinte un complex emoþional (adicã: o
empatie). Domnul Muºina vorbeºte continuu în
eseul Domniei Sale despre… obiectivarea poetului.
Confundînd (intenþionat, cred, în slujba
demonstraþiei de acolo) o idee poeticã mallarmeanã,
provenitã dintr-un model strãin literaturii – savantul,
idee care a prins uºor la… critici, pentru cã produce
146 proclamaþii
texte mai uºor de discutat, oferã puncte de sprijin,
cu o alta (cea a stãpînirii tehnicii poetice, unei
anumite tehnici poetice, la Pound, care secretã în
sine chiar opusul obiectivãrii).
Totuºi, acest complex (imagine – sentiment,
cum îl numeºte chiar Pound), ajunge în fracturism
oarecum modificat. Un complex fracturist conþine
ideea empatiei cu un “modul poetic”, deci stãrile pe
care acesta le provoacã, numai cã acesta nu este
restrîns la o simplã imagine (deºi ele dominã). Poate
fi aproape orice, se poate face fracturism chiar
îmbinînd discursuri contradictorii rostite în parlament,
cu condiþia ca acestea sã nascã sentimente reale,
sentimentele fiinþei care e supusã la audierea lor.
De fapt, ideea de la care pleacã nevoia de
autenticitate pe care o tot vînturãm deasupra capului
este urmãtoarea: nu poþi sã determini naºterea unei
stãri fãrã sã ai experienþa ei sau mãcar experienþe
apropiate (chiar numai mentale, adicã obsesii, dar
ele sã existe).
Fracturismul propune de fapt un model poetic
perfect adaptat atît cerinþelor adevãrate ale artei, cît
ºi lumii de azi. Cînd vorbeºte despre postmodernism,
Alexandru Muºina observã cã acest curent nu are
nici o legãturã cu realitatea româneascã, lucru în
bunã parte adevãrat (voi reveni cu o povestioarã).
Partea proastã e cã aproape nimic din ce se scrie azi
în poezie nu mai are legãturã nu doar cu situaþia
actualã, ci nici cu posibilitãþile poetice ipotetic generate
de ea. Or, România s-a schimbat enorm în
ultimii zece ani: locul discursului unic a fost preluat
de cacofonia de mesaje care ne asalteazã zilnic,
paradigma culturalã s-a fãrmiþat etc. etc. Aceste
schimbãri, care nu au nici o legãturã cu
postmodernismul, nu au marcat de loc literatura
actualã. Pentru noi, postmodernismul nu mai existã.
Dupã cum a observat domnul Muºina, e vorba doar
de un curent al proezei americane a anilor ’60 – ’70
(poate nici mãcar cel mai reprezentativ). Cît despre
postmodernitate, da, s-ar putea vorbi de o anumitã
înclinare a civilizaþiei occidentale spre
enterteinement ºi produsele sub-culturale, o
abandonare a finalitãþilor supra-individuale. ªi? Ce-i
cu asta? Încã nu am vãzut nici un muzeu al trupei Iris
la Bucureºti, încã n-am auzit vreun om în România
care sã nu mai aibã probleme cu situaþia economicã /
politicã / spiritualã a… þãrii. Cît despre drepturile
minoritãþilor, daþi-mi voie, ce drepturi are fracturismul
în actuala mare de culturnici mafioþi ºi scriitoraºi
alternativi? Fracturismul declarã: postmodernismul
este un curent prozaic ajuns în anii ’80 în România ºi
dispãrut tot atunci. Restul e literaturã.
ªi nu pot sã înþeleg ce aveþi împotriva unui
curent care încearcã sã redea adevãratele dimensiuni
ale mecanismelor lumii de azi? Ca sã ajungem la
asta folosim o tehnicã stranie, premergãtoare
complexului fracturist, pe care aº numi-o capcanã
existenþialã. (Denumirea mi-a venit dintr-un articol
pe care l-a scris Alexandru Matei despre poezia mea,
articol care zace de trei luni într-o redacþie Ocultã.)
Dudu defineºte aceastã tehnicã, poate, dacã o voi
descrie ºi eu, imaginea asupra ei va fi mai clarã.
Premisa ei este cã un poet nu trebuie sã lucreze doar
la nivelul tehnicilor de scriiturã, ci, în primul rînd,
la perfecþionarea (legãturii cu) stãrilor psihice /
sufleteºti, în sensul intensitãþii trãirii ºi capacitãþii
de receptare a lor. Pentru a ajunge la asta, poetul
trebuie sã se punã veºnic în ipostaze extreme (la
Braºov nimeni nu înþelegea de ce îºi cheltuie
Dumitru Crudu salariul de ziarist în douã zile),
trebuie sã-ºi potenþeze sentimentele spre nivelul
maxim. Lucru relativ uºor de realizat în România.
Dar greu de întreþinut. Poezia fracturistã este una
dintre cele mai atroce forme de artã. Te consumã
infinit. De fapt, nici nu cred cã se poate face prea
mult fracturism. Poeþii din grupul nostru fac pauze
lungi – ºi mã gîndesc la cei mai buni dintre ei, ªtefan
Baºtovoi, Ruxandra Novac, Dumitru Crudu, cele trei
vîrfuri ale generaþiei mele, pe care le invidiez enorm
– nu pot sã reziste ritmului de viaþã cerut de acest tip
de poezie (poate nici nu ar trebui sã-i spun aºa).
Ideea de bazã a fracturismului (neputinþa
creãrii unor efecte emoþionale de lecturã din simpla
fabulaþie, fãrã substrat existenþial), ºi problema lui,
capãtã o rezolvare chiar în aceaste teorii ale capcanei
psihice ºi complexului fracturist. De fapt, dacã stãm
bine sã ne gîndim, sînt niºte cerinþe pe care orice
cititor de azi ar trebui sã le aibã faþã de orice text
literar subiectiv / “liric”. Ne-am sãturat (vorba lui
Dudu) de obiectivare senzaþiilor, imagini
suprarealiste (în cel mai rãu sens al cuvîntului, cãci
fãcute fãrã nici o urmã de implicare a autorului),
lãlãialã metaforicã ºi zdrãngãnele.
A venit vremea poeziei trãite, asumate,
adevãrate.
Fracturismul în prozã
Ionuþ CHIVA
Dacã Marius Ianuº ºi Dumitru Crudu puneau
bazele fracturismului într-o noapte când au fost
bãtuþi, pe mine m-a pãscut gândul unei proze cel
puþin entorsiste în condiþii mai paºnice. Tremurând
pe terasã la “Argentin” în faþa a douã pahare cu rom,
Marius Ianuº îmi vorbea de fundãtura textualistã ºi
caracterul perdant al unei proze franceze orientatã
pe direcþia “le nouveau roman”, de melanjul nefericit
pe care majoritatea optzeciºtilor români l-au fãcut
încercând sã împace aceastã primã direcþie cu
influenþele “hard” primite de la americani.
Fracturismul are în momentul de faþã o formã
de manifestare exclusiv poeticã, revendicându-se
oarecum de la Ginsberg, Frank O’ Hara ºi alþii (nu
mai ºtiu câþi ºi cine) ºi având, iatã!, chiar
reprezentanþi. Nu voi vorbi aici, din lene ºi oarecare
lipsã de timp ºi spaþiu, despre caracteristicile
fracturismului în poezie: cel interesat poate urmãri
materialul care urmeazã, a treia versiune a
manifestului fracturist (el reia un exemplar, unicat,
pânã azi greu de procurat - întrucât necesita un drum
în Berceni ºi alte cheltuieli suplimentare - al unei
reviste peste tipãritura cãreia Ianuº îºi exprima, cu
pixul, multiplele obiecþii).
proclamaþii 147
Voi vorbi în schimb despre cum mi-au surâs
mie câteva idei fracturiste ºi, gelos pe monopolul poeþilor
(care sunt toþi niºte efeminaþi ºi scot o capodoperã între
douã halbe), am vrut sã-l adaptez la prozã.
Primul ºi cel mai abstract loc comun în care
mã întâlnesc cu Ianuº este credinþa în sinceritatea
scrierii. N-are rost, de altfel, sã mai spun ceva aici,
ideea cã aceasta este o condiþie “sine qua non” pentru
a face literaturã bunã a ajuns aproape un truism ºi, în
principiu, unde nu-s bani, glorie sau femei la mijloc
nu-ºi prea gãseºte loc nici dulcea inducere în eroare.
Mai cred în scrisul exorcist: sã nu scrii pentru
cã vrei sau pentru cã îþi place, ci pentru cã trebuie,
dã afarã. Cred în scriitorul care nu poate scrie despre
orice, scriitorul care scrie despre obsesiile sale ºi
prin urmare evitã întâlnirea cu foaia de hârtie pentru
cã procesul creaþiei îl poate duce la demenþã.
Acestea sunt bazele, asta vreau eu de la literaturã
în general ºi de la prozã în special – lucruri deºtepte
sau frumoase pot face mulþi, dar nu asta e literatura,
nu delirul imaginaþiei ºi nici textul despre text. Dar
consideraþiile astea mã pot, la o adicã, privi doar pe
mine, altceva înþeleg prin “fracturismul prozaic”.
Proza postbelicã româneascã e neinteresantã
nu pentru cã nu e scrisã frumos, ci pentru cã e scrisã
fals. Romanul “obsedantului deceniu” are o schemã
extrem de vizibilã: bestiile lozincarde ºi omul care
le priveºte, inadaptabilul moralist (împãnat uneori
cu false cinisme) ºi “sincer”, pentru cã îºi face un
lucid proces de conºtiinþã ºi are impulsuri
masochiste. Când strungarii lui Buzura discutã în
pauza de masã despre neliniºti ezistenþiale eu încetez
sã-i mai cred. Marin Preda rãmâne între cei buni,
dar mã doare faptul cã ar fi putut fi foarte bun, prin
ceea ce are autobiografic în “Moromeþii” sau
“Marele singuratic”. Se pierde însã, dincolo de
compromisuri precum “Delirul”, despre care n-o sã
vorbesc, în aceeaºi schemã, drãguþã altfel (nimic
mai interesant decât un om care s-a luptat ºi a fost
învins). Ce mã mirã este cã toþi nãscãtorii unor astfel
de personaje (D. R. Popescu, Þoiu, Ivasiuc, toþi)
sunt (sau au fost, cât au fost) bine. Aº fi vrut
(Doamne, iartã-mã!) sã-i vãd ºi eu pe la balamuc
sau plângându – ºi neputinþele omeneºti pe bordura
unui trotuar într – o noapte, cum fac eroii lor, sã – i
vãd pierduþi, învinºi de claustrarea ºi obscurantismul
din lumea lor. Dar asta nu avea cum sã se întâmple
deoarece ei au fãcut “literaturã”, adicã au scris
mincinos despre lucruri strãine lor, suferinzi fiiind
de “sindromul Alecsandri” (scriitorul care descrie
iarna din camera sa cãlduroasã). Au scris toþi despre
o lume cãreia, oricum, cei ce vin n-o sã-i mai înþeleagã
mecanismele: s-au pierdut în specific, în accident ºi
când au vrut sã fie “general – umani” au fost doar
conceptuali, abstracþi, mai mult eseiºti decât prozatori.
Optzeciºtii ar fi putut fi mai mult dacã n-ar fi
cedat laturii “deºtepte” a grupãrilor lor.
Textualismul, deconspirarea mecanismelor, jocul cu
teztul pot da lucruri interesante, amuzante, spirituale
chiar, dar care nu spun nimic despre nimic. Când
Cortasar (absolut întâmplãtor) povesteºte pe patru
pagini cum îºi dã un tip plovãrul jos, poþi sã spui
multe despre acele pagini, dar nu cã te-ar atinge
cumva. De atins te atinge Dostoievski, când o curvã
îi citeºte din “Biblie” unui criminal. Mircea
Cãrtãrescu, de pildã, are o singurã carte de prozã
bunã: “Nostalgia”. Restul sunt jocuri pe aceeaºi
clapã, construcþii de un baroc delirant care te pot
fura, dar nu te vor convinge la o a doua lecturã.
Fracturismul e mai mult o stare (chiar ºi de
lucruri) provocatã de mesajele discordante ale lumii
de azi (filmele proaste, întrerupte de reclamele
oribile, spuneau poeþii în manifestul lor). Vorbim
de o lume informatizatã, deci o lume a pseudo – (aº
zice eu) comunicãrii, o lume pe care Mircea
Cãrtãrescu o vede caleidoscopic, dar asta e o viziune
foarte optimistã. Fracturismul o vede mai degrabã
ca o lume sfredelitoare la cap, nãscãtoare de nevroze
ºi, în final, alienare. Proza fracturistã trebuie sã fie
una a nebuniei ºi / sau a inocenþei infantile. Ruperea
dintre eu ºi rest, dintre înconjurat ºi înconjurãtor,
duce în final la fracturarea sinelui.
Proza fracturistã e una a leului lui Nietzsche,
a nihilismului total, un balans între distrugere ºi
autodistrugere… dar acestea fãcute nu programatic,
ci bazându-se pe puritatea unui sentiment genuin.
“Spleenul”, greaþa, semnificate de tensiunile marilor
sfâºieri þin cumva de paradigma fracturismului.
Aº putea spune cã Bacovia (poetul) este primul
mare fracturist român.
Din pãcate mi-e greu sã-mi aleg modelele în
prozã – cel puþin în proza contemporanã româneascã
(cititã atunci când am timp), nu gãsesc pe nimeni
care sã se apropie de ceea ce-mi doresc. Puþin curios,
parcã, parcã… cu ceva eforturi ºi niºte
bunãvoinþã aº vorbi de Fântâneru cu “Interior” ºi
Blecher, dar numai cu “Întâmplãri din irealitatea
imediatã”. Referinþele sunt însã prea fragile pentru
a crea o descendenþã. Ambele romane fac parte din
micile bijuterii ale underground-ului literaturii
interbelice ºi sunt totuºi mult mai apropiate de ce se
fãcea în Europa timpului lor decât ce realiza “mainstream
”-ul.
Tot ca strãbunici ai fracturismului, dintre
strãini acum, i-aº adopta pe Le Clezio (“Proces –
verbal” e singurul roman pe care i l-am citit – ºi mia
plãcut f. f. mult), puþin Salinger (“The catcher in
the rye”) ºi Jack Kerouac… nu ºtiu, s-ar putea sã
mai fie… oricum, cred cã s-a înþeles cât de cât (ºi sar
putea reveni – pentru completãri ºi sugestii sunaþi
la 093757514).
Dar, cel mai important, probabil: fracturismul
nu e poezie, prozã, filosofie etc. – fracturism e sã
umbli “beat”, sã fii laº ºi slab ºi murdar, mã rog,
chestii… obosealã, muzicã grunge (sau nu), sictir,
extaz… ªi sã trãieºti cum scrii.

\"Nici unul dintre autorii autentici, nu a scris, pentru o anumita categorie umana.\"

Cu toata modestia si eu pot sa afirm ca am citit si articole mai bune. Acum. imi vin in minte unul semnat de Alex Stefanescu si altul semnat Angela Furtuna&Tone:
http://www.poezie.ro/index.php/personals/191198/index.html
http://www.agonia.ro/index.php/press/181320/index.html
Dar nu din acest motiv am dat steluta. Ci pentru a le aminti tuturor celor care abuzeaza de murdarii, sa isi vina in fire.
Indraznesc chiar sa pun un pariu: peste 20 d ani, nimeni nu va mai conisdera Fracturismul \"o mare chestie\". Ceea ce nu inseamna ca vor fi uitati si scriitori buni care au imbratisat acest curent.
Nu apartenenta la un curent, miscare artistica, moda, grupare, cenaclu confera valoare unei opere.
In literatura este ca in viata. Cine trece prin poarta lui a fi este. Cine nu, nu este.
Am dat steluta pentru ca trebuie scris pe toate gardurile: Fracturismul este prost înțeles!
Sib trebuie adaugat. Fracturismul prost inteles transforma poezia in manea abjecta.
Cat despre faptul ca, fiecare din voi ii cere lui Ruse sa faca dintr-un articol, un eseu, nu vad de unde atata incrancenare.
Sau stelutele si hit-urile aduc zerouri in cont si eu nu am aflat.
Oameni buni, aveti bunatatea si lasati piatra din mana.
Un om a lansat o opinie, unii dintre noi au
sustinut-o, altii au combatut-o. Nu asta este rolul dialogului?

fara vigula: CMV va raspunde, daca mai sunt si alte greseli imi cer iertare

Multumesc, pentru raspuns. Jam session-ul meu nu era o rastalmacire a sensurilor din poezia dumneavoastra, ci dezvoltarea unei teme care ma bantuie de ani de zile.
Replica mea a fost un auto-dictée, pe care mi l-am asumat si vi l-am propus ca pe un jam session.
Recunosc, nu stiu prea multe despre simbolul grifonului, dar, in contextul propus de mine, se potrivea, fie si numai ca element de compozitie.
Am printat ceea ce mi-ati scris. Daca voi simti nevoia unor precizari suplimentatere, vi le voi cere.
Pana atunci va multumesc pentru promisiune.
Sper sa primesc cartea cat mai curand.

PS: Am voie sa public jam sessionul?

In afara de commul lui dan mihut, de al lui ionut si de al ioanei nu am mai citit ce s-a scris in subsolul aceste pagini.
As dori sa fac o precizare. Nu stiu daca acest text a fost un reply, nu stiu cine cu cine si de ce, si nici nu ma intereseaza decat ceea ce tine strict de protestul impotriva fracturismului prost inteles.
Daca am intrat la mijloc si am ajutat pe cineva
sa-si platesca o polita, imi pare rau.

dan,
iti multumesc.

\"o desprinde din bulgarele de herghelie\"

Chiar daca articolul poate sa fie imbunatatit si semiotica ne invata ca nu este corecta afirmatia:
\"cuvântul de căcat\", pentru ca un cuvant nu este altceva decat un semn si un semn nu poate sa fie de cacao, pe cand o idee, sau lipsa ei, da, las o setluta.
De dragul poeziei si incercarii tale de a stopa isteria scarboseniei ridicata la rang de arta.