carmen mihaela visalon

La multi ani! Multa sanatate, inspiratie si toate cele de folos sufletului.

Este trist ca ai posat acesta poezia acum.

Este prima poezie pe care ti-o citesc. Imi place cum operezi cu simbolurile. Femeia vultur care scuipa seminte pe trotuarul neuronal, unde \"copiii/supusii vostri/ei\"- pasarile- se reped la un dulce festin este redata reusit.
Si ironia subtila a celui mort care mai are timp sa comenteze si sa acuze mi se pare interesanta.

am uitat

Buna!
Nici nu sti-adica stii(!)-cata bucurie imi face incercarea ta de a-i demasca pe farisei, mai ales aici si acum.
Inainte sa fac un comentariu, pentru ca iubesc doar binele, Frumosul si Adevarul, las o steluta si un comentariu la commul lui Dan.
Dane, este minunat ca acum, in postul Sfintei Fecioare,
te-ai alaturat cu un gand bun Ioanei si tuturior celor care nu doresc sa graiasca stramb impotriva aproapelui lor.
Iti multumesc pentru ca ai publicat fotografia parintelui Sofian, un sfant care a stat atata timp printre noi impartind lumina.
Stii (?), Parintele era un mare facator de pace. De cate ori, un ucenic ii marturisea ca este victima unei calomnii omul lui Dumnezeu, il sfatuia sa ierte. Asta este adevarta putere sa-i iertam pe cei care ne-au gresit. Si adevarata putere a mincinosilor este sa-si vada chipul in oglinda si sa recunoasca in forurile lor interioare ca sunt la fel de frumosi ca Meduza. Marturisirea in fata unui duhovnic, postul, rugaciunea ii pot ajuta, sa se dezbrace de pielea lui Iago.
Revenind la text. Eseul mi se pare mult mai reusit decat poezia.

pamant, daca mai am si alte greseli imi cer iertare, adr nu am timp sa corectez

Incepand de la \"bulgarii jilavi\" pana la \"catea\", poezia ta surprinde atat de bine partea intunecata si cea luminata a taranului roman- analfabet & academician al cerului- incat, mai ca-mi vine sa injur birjereste timp de 4 ani jumatate gandindu-ma ce a facut cincinalul ala din noi,
cei care ne-am nascut inainte si dupa 1907, 1974, 1989.
Poate acesta nu este cea mai buna poezie a ta, dar este cea mai buna poezie despre productia de catele moarte la hectar si despre miresele de pamant, pe care am
citit-o vreo data, asa ca las o steluta de dragul recoltei bogate si scriiturii care mi-a amintit Preda mai mult decat de Charles.

jertfeste

Ce vis! Trebie sa-l comentez intr-o zi. Poate chiar astazi.
Pana sa-ti spun ce mi-a placut intreb si eu asa: de ce sa ma spal pe maini?
De ce doar pe maini ??? Atunci cand indraznesti sa intri in visul cuiva, trebuie sa-ti speli creierii. De gandurile necurate. Sa devi asemenea pruncilor care cred in minuni. Sa ai puterea sa tai o bucata din tine-bucata aia canceroasa-si sa te asezi la ospat. Sa ai puterea sa tai bucata cea mai buna din tine si sa o imparti cu iubita.
Sper sa revin si cu un comm pe text si cu un comm la comentariul tau. Zau ca-mi doresc sa aflu mai mult despre retragerea in punctele tari.

Sunt sigura ca ai scris cu sufletul. Nu am timp sa-ti raspund acum, dar o voi face si te voi critica daca m-ai laudat pe nedrept. Pana atunci las o imagine. Cred ca este un Derain. Dar nu te baza pe mine la ora asta. Da-mi un ragaz.

Sa stii ca pot sa scriu si mai prost:))) Poezia acesta am postat-o, pentru ca-mi doream sa fiu rasfatata de cititorul de tipu Malaele cu un perdaf. Cat despre cravata de lemn si costumatia cu care trebuie sa iesim in piata-tind sa te anunt ca un pictor, pe numele lui: Maurice de Vlaminck \"de meserie fauve\", cel care a pictat dansatoarea de la Rat mort-vezi imaginea de mai sus-, chiar a avut un asemenea articol vestimenatar, asa cum Derain, rivalul sau in ceea ce priveste costumele excentrice, purta hainele pe care l-am ales de model
pentru iesitul in piata. Cravata era prinsa de guler in cuie. Cum (?) habar nu am, dar eu nu-s pictor. Uneori o folosea in lupta, ca baston. Alteori, o folosea ca vioara, fapt pentru care ii proiectase si niste corzi. Sursa acestei anecdote este un autor maghiar. Cartea a aparut in La editura Meridiane, cred ca in seria biografii.
O sa caut titulul, editura, anul, autorul si o sa-ti comunic informatiile, la schimb pentru progarmul de gestionare a bibliotecilor virtuale.
Daca ai imginatie te poti gandi si la limba de lemn, atarnata de gat, dar si la falus-pentru ca exista o intreaga teorie legata de impunerea cravatei in moda. Explicatii de tip freudian, evidement.
De ce o poarta de gat femeile, este o intrebare buna. Cred ca exista o legatura intre feminism si schimbarea ordinii in entropie.
Cat despre poaezie, recunosc ca nu este capodopera mea. Dar face parte din seria: Salonul refuzatilor.
In Salonul refuzatilor te rog sa cuprinzi tot fenomenul Montmartre si Montparnase dar si pe Brancusi si...pe toti refuzatii geniali care au murit de cele mai multe ori saraci si nebuni ca sa ne lase noua o lume mai minunata.
PS: Chiar s-ar putea sa ai dreptate si poezia sa fie proasta de tot. Astazi, trebuia sa o recitesc si sa ma conving.
Din nefericire, am avut niste probleme atat de mari, incat nu de poezie mi-a ars mie. Daca maine reusesc sa urca un copil in avion, promit sa recitesc textul, si poate, spun poate, sa o sterg. Sau sa-i pun un subtitlu care as o faca de ras.
PS1: Multumesc pentru sinceriate. Esti oricand bine venit cu Mos Niculae.
PS2: Nu corectez

Ma opresc la 2 haiku-uri care mie mi se par deosebite, mai ales daca sunt citite impreuna. Daca as fi pictor mi-as dori sa am paleta si nervul lui Kess Van Dongen, pentru a surprinde erotismul sarutului si macinarea frunzelor in dintii morilor de vant si sa redau pe o panza de mari dimensiuni:

Tandre săruturi
pe coapsele vântului –
frunzele toamna

Cel de-al diolea haiku, nu are nevoie de un pictor. El este un tablou care dezvaluie si estompaeza nostalgiile autorului/cititorului. Daca gresesc si intentio autoris nu are legatura cu intentio lectoris, cer sa mi se acorde circumstante atenuante.

Ploaie de frunze –
trotuare pictate
în stil pointillist.

Cel de-al treilea tablou care ar trebui pictat, dar nu pe panza, ci cu penita pe un rulou de matase este povestea micutului painajen. Nu-mi este clar ce lagatura este intre moartea micutei insecte si samurai. Poate daca as vizualiza un kakemono semnat Hokusai, as intelege. Pana sa inteleg sunt placut impresionata, ceea ce nu este putin.

În geamul dublu
paingu-n pânza lui, mort.
Ca un samurai.

Ti-as mai da o stea pentru licuricii de zapada: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/196038/index.html, dar nu sunt poeziile tale, asa ca ma rezum sa-ti aduc multumiri pentru generozitatea de a impartasi.
Ti-am lasat un com la textul introdus in biblioteca virtula.
Drag,
c

Multumesc Magdalena,
Primul, al patrulea, al saselea si penultimul sunt haiku-urile care m-au impresionat in mod deosebit.
Ninsoarea care nu poate atinge manechinul, pentru ca intre ei este vitrina, sau iluzia purificarii sunt ceea ce am descifrat, la prima lectura, in prima poezie care este despre efemer si iluzie. Rochia miresei care a ales adevaratul iubit este, de cele mai multe ori, neagra. Rochia miresei care renunta la puritate, pentru o nunta oarecare, este alba.
Vitrina ca spatiu al tristetii este un loc luminos in care se expun doar lucrurile care sunt de vanzare. Zapada este un dar si ca orice dar, cade din cer.
Asemenea zapezii, care se topeste si devine mocirla si mireasa, dupa bucuria de a fi printesa incoronata, incepe sa se topeasca. Ai citit Kalevala. Este acolo un cant despre soarta miresei:)
Recunosc, prima cheie de lectura este lipsita de optimism. Ceea ce nu insemna ca haiku-ul nu a produs si \"efecte vizuale\" si nu m-am delctat cu oglidirea albului in alb. Ce poate sa fie mai minunat, decat un spectacol de-o clipa in care se gasesc fata in fata, o vitrina stralucitoare- in care un manechin poarta o rochie tesuta cu fir de argint si perle- si un privitor, sub ploiaia de zapada a C_U_V_A_N_T_U_u_L_U_I.

Proza?
Numele de scena?
Misterul?
Sublimarea?

Secundele de cuarț împart liniștea și visele sunt așezate/fiecare în sufletul potrivit,
probabil exista un algoritm pe care \"secundele de cuart\"-de ce de cuart (?)-i_m_p_a_r_t linistea si o taina care face ca fiecare suflet sa-si primeasca visul potrivit, dar zau, mie mi-ar place ca fiecare suflet sa-si primesca \"realitatea\" pe care o viseaza si sa se poata bucura de ea.
Din nefericire, lucrurile nu sunt cum le doresc eu, ci cum le surprinzi tu adica, ceas fara umbra oglindit in limpezimea desertului din noi.
Imi place imaginea esarfei oranj, chiar daca nu inteleg de ce ai simtit nevoia sa o infasori pe glezna si dupa
aceea sa ne asiguri ca lucrurile nu sunt asa cum le visam/imaginam noi ci altfel.
Pe scurt, chiar daca ACUM nu sunt in stare sa citesc poezia si ma ascult recitand-o ca si cum ar fi intr-o limba din care recunosc doar cateva cuvine, remarc melodia imaginilor si scurgerea sorilor.
Poate la urmatoarea lectura voi fi in stare sa spun mai mult.

Partea cu aborigenii era clara:)Din cauza lor a fost si greva studentilor, nu? Asta am spus-o asa fara rautate pentru ca nu este vina marocanilor si nici a negrilor, ca lucrurile sunt asa cum sunt. Dupa parerea mea de vina sunt cei care dispun de bugete importante si nu sunt in stare sa rezolve probleme de fond, pentru ca investesc in capmanii de imagine. Cat despre claritate cred ca se impune o precizare: Thrills este numele sau prenumele?

Datul din umeri are ceva din nostalgia zborului si din bucuria liberatii de a fi la fel cu toti resemnatii pamantului: \"Ce pot sa fac eu?\", \"Ce vreau sa fac eu?\", \"Ce fac eu?\", \"Ce face vecinul\", \"Ce face capra vecinului?\", \"Da din umeri?\", \"Atunci sa dau si eu, poate o sa moara?\", ajunsi aici o sa dam din umeri si o sa spunem asa. Ce importanta are cine o sa moara: vecinul sau capra? Si unul si altul sunt iluzie. Asta se vede in m_a_r_e_a c_r_i_s_t_a_l_e_l_o_r. Acolo unde sunt stocate informatiile civilizatilor care inainte de a da din umeri au inflorit.
*
Acum, dupa ce remarc ca textul tau/dumneavoastra- te/va rog sa alegeti formula corecta de adresare si sa mi-o comunicati- se poate citi si literar asa ca sa nu mai dam din umeri si sa ne intrebam: \"oare ce a vrut sa spuna\", am cateva intrebari:
1. cum se aude datul din umeri in cupolele nisipurilor fierbinti?
2. de ce nu din m_a_r_e_a cristalelor, ci din marile cristralelor?
3.de ce nu: limpezit i_n creșterea cărărilor
de slujire?
4.cum o padure de umeri da din umeri? poate o padure de l_u_m_e_n_i da din umeri:)
5. si vorbele ale de ce nu se poarta cu toate 5 patru/dupa chinezi 5 elemente?

Recunosc:
Mi-ar fi placut sa aflu mai multe despre cotloanele casei imaginare. Lucruri scrise cu aceeasi penita cu care ai scris despre dinti. Si sa nu existe pe acolo umbra amorezului bogat. De ce bogat? Ce legatura este intre aborigeni si povesti, bugetul de publiciate al Formului Mondial al Drepturilor Omului?
Intreb: De ce anecdota despre sublimare?

PS: imi place biografia ta.

Draga Magdalena,
Pentru succesele tale, las o stea. Justificarea se gaseste in ultimele comentarii.
Cu drag,