carmen mihaela visalon

</B>
Nu corectez, nu revin cu erata, rog sa fiu scuzata pentru ca nu am calitati de dactilografa, am radiat un daca

As putea sa leg fiecare paragraf de un vers, dar lucrurile sunt atat de clare incat sper sa le inteleaga si corul aruncatorilor cu pietre:)

>daca nu era atacata de corul aruncatorilor cu pietre, taceam pana in 2007.
>daca nu vedea ochiul ei de specialist in televiziune ca forma lasa de dorit, eu nu ziceam nimic, pentru ca pentru mine fondul conteaza.
Asa ca, da repede o fuga la Paris, cumpara o sticla de sampanie si hai sa lansam la apa, un submarin, pe care sa se faca literatura adevarata.

Ma prefaceam ca sunt in direct si vorbesc cu autorul:)
Erata: initatulu, nu invitatului

Ioana despre cele spuse de tine: spun DA!
salut astfel de interviuri pe site, portrete de artisti valorosi si opera lor. cred ca spre aceasta zona va trebui sa se indrepte agonia, catre cultivarea si rafinarea gustului estetic.
Asta ar fi directia, daca dorim ca siteul sa ramana literar si nu devina un spatiu al oglinzilor deformate in care orice strambatate sa ia chip de ingera :)

Din nefericire, etc.etc...

Daca voi avea obiectiuni la celelate spuse ale tale voi reveni.

Cat despre articol, trebuie sa marturisesc ca sunt multe de spus, si nu as dori sa epuizam noi dezbaterea.

Pentru inceput, de dragul initatului lui Adrian dar si al demersului sau, voi lasa o umila steluta.

Eseul ar trebui reincadrat la articol si recomandatat. Incadrarea ca“eseu”, nu este neparat gresita, pentru ca raspunsurile la interviu sunt un “eseu ambalat in reperele unei biografii”, care dezvaluie o personalitate eclectica, al carui nume, exprima un crez artistic cu radacini in delta romanilor din TA-RA Paris.


Ion Da-Nu:

Poate peste 7, 7 *7 sau 7*777 de ani, se va afla cu exactitate legatura intre pictor si zeietatea celitica, dar si cea hindusa:), pentru ca nu exista alegeri intamplatoare si nu degeaba s-a botezat Iordache:DANU.
Fac o prima paranteza, sugerand cititorului sa zaboveasca o clipa asupra cuvintelor cheie: Ion, Iordan, Mama Zeilor, yin/yang:




Deschid o a doua paranteza, de data acesta un pic critica:

>Prima intrebare este “surprinzatoare”, pentru ca nu se leaga de un moment la care sa fii fost martori si noi. D.p.m.d.v., interviul trebuie completat cu inceputul.
>manifestul NUNU este mai tanar
> cum ti s-a vorbit de “fiorii metafizici”, cum l-ai impins pe distinsul tau interlocutor, spre raspunsurile sistematice.)

Revenind la text:
In interviu este punctat, la un moment dat, un adevar, cunoscut si recunoscut unanim, de cei care stiu cu ce se manaca arta, adevar pe care Ion Danu il argumentaeza interesant, documentat si pasionat, imbujorand fata dilogului spre deliciul cititorilor: “Nu cred în progresul in artă, nu cu adevărat. Vreau să spun că toată istoria artei, cronologică, cu evoluția ei de la arta peșterilor la arta abstractă etc. mi se pare o construcție artificială, arbitrară, forțată. Desigur, exista o mult mai interesantă istorie a artiștilor, a personalităților creatoare. Cei mari, realmente mari, nu se sinchiseau de « isme ». Picasso a trecut printr-o grămadă de faze creatoare, pe care paraziții care sunt istoricii de artă (ca să nu mai
vorbim de criticii de artă, care-s paraziții paraziților, le-au « analizat » și le-au pus în coadă. Dar Picasso (care are și o latură extrem de egoistă și negativă, vezi cartea Ariannei Stassinopoulosm Huffington, « Picasso, createur et
destructeur » ) le dădea cu flit…efectiv, în afară de câțiva colegi (rivali), precum Matisse sau Bracque, nu respecta nimic și pe nimeni. El e cel care a spus: « Daca aș scuipa pe podea, ei
mi-ar lua scuipatul și l\'ar pune în ramă ».

Pentru ca nu sunt nici Paul Klee, nici Kandinsky, inchei spunand: doar: Cine are urechi de auzit sa auda iar cine nu a auzit, despre cele discutate aici, dar vrea sa-si imbogatesca viata, este invitat sa caute.
Vazand, citind, parcurgand simeze, evadand in culoare, gest si cuvant, reusim sa supravietuim pestilentei, iar cei mai fericiti devin nemuritori.



Si Brancusi era țăran, și părea tuturor un zeu.

Sper sa nu revin cu erata.

STRAMBA, nu stamba. Iertare.
Cum sa nu gresesc acest cuvant emblematic pentru puterea de a judeca cu picioarele de dinainte.
Si daca tot am revenit fara voie, hai sa-ti las un copy-paste, dintr-un e-mail:\"Daca o statuie reprezentand un erou pe cal prezinta calul cu doua picioare in aer, personajul a murit in batalie. Daca are un picior in aer a murit ranit dupa batalie si daca are patru picioare pe jos a murit de moarte naturala.\"

Mai Ioana, mai. Tu vii cu chestii de-astea subtile, precum simbolul calului, sa trezesti fortele imaginative si impulsive ale celor care stamba din nas sau rad atunci cand vine vorba de crinogenarea impulsivitatii dorintei?

PS1: Hai ca mi-am calcat cuvantul, de dragul calului tau:)
PS2: Te asteapta o steluta, mare cat un cal de post

cine, nu ca cine

Ionut,
Evident acest articol este perfectibil. Dar hai mai inainte sa-l citim, dupa care sa aflam tot ceea ce nu este scris in el, sa parcurgem Manifestul si sa nu-l acuzam de copy-paste pentru ca nu este genul.
Citeste-i poeziile si te vei convinge ca cine este Dragos Adrian Farmazon si nu uita: geniul inseamna 99% transpiratie.

Am citit cu placere textul acesta despre orasul cu Bulevardului Pardon si Gradinii Bonsoire, pentru ca, familie de italieni rataciti pe Raul Targului. Din nefericire, se pare ca lucrurile stau asa, dar si italienii isi merita soarta. La un moment dat au avut de ales: sa aplice pentru cetatenia romana, sau sa plece. Din nefericire, cei care nu au plecat...
Este o poveste lunga, pe care nu vreau sa o dezvolt acum, asa cum nu vreau sa ma intreb de ce un oras asa de frumos a fost agresat an de an, prin construirea combinatului, aparitia fatadelor de gresie, termopanelor, etc, etc., pentru ca raspunsul este clar: Traim in Romania si...etc, etc.

Ioana,
Am citit proza ta fantastic de scurta si finalul care face cat 10 poezii de nota zece. Felicitari.

Farmazon, nu Faramazon.
Te rog sa ma ierti.Sunt sigura ca de numele tau, se va mai auzi. Si zvonurile vor fi legate de suprarealism, literatura si pictura:)
Mult succes,

Dupa ce-ma voi trezi din visul de zi, voi citi manifestul.
Pana atunci, multumesc pt. trimitere. Si poate, zic poate, vei insera la sfarsitul articolului o concluzie despre viitorul suprarealisului.

>intereant esul tau. merita citit
>mi-ar fi placut sa ai curajul ca, dupa trecerea in revista a principalelor borne, ale drumului suprarealismului, dinspre contestatie spre redescoprirea tezaurului visului sa ne vorbesti despre viitorul suprarealismului.
>pentru ca nu este greu sa visezi. greu este ca, in stare de trezie, sa iti descifrezi simbolurile care apar in vis, sa te cunosti si sa te vindeci de bolile eului, sa oficiezi nunta anima-animus si sa (re)descoperi piatra filozofala.
> eu cred ca sduprarealismul nu si-a spus inca ultimul cuvant, si mai devreme sau mai tarziu, de la \"suprarealismul pentru suprarealism\" se va ajunge la \"suprarealismul resuscitarii\" si rolul aretei este acela de a mixa misteriile, pentru ca sa dispara granitele artificiale produse de diferite culte si religii.
Sunt multe de spus, asa ca ma opresc aici si-ti dau o steluta.

Pentru epigrama si dialog, dau o steluta, pe care va rog sa o impartiti in trei:)

Mai ales grafica si sfarsitul.

Ioana,
Toata ziua m-am gandit sa-ti dedic o poezie.
Ceva care sa se potrivesca cu tine:

Astazi e ziua ta,
Zi frumoasa ca tine,
Ti-am adus:
Zambile,
Un nou format de emisiune,
O noua televiziune,
Cravasa,
Calul,
Castelul,
Printul-
dar pe asta il pastrez pentru mine, ca tu-l ai pe Cristi,
Sanatate,
Fericire,
si daca am uitat ceva vin si maine:)

Sa-ti/va fie I_U_B_I_R_E si sa ai parte de toate cele de folos sufletului.

C.

\"Poetii mint rascolind valori personale\" am zis-o IO:),
adaptand un pic versurile lui Hans Magnus Enzensberger, pentru a introduce in scena o tema recureanta:)
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/158749/index.html
Despre saracia, homosapiensilor ajunsi burgheji cu gulere albe, subscriu. Saraci-murdari-si fuduli pe deasupra.


Alte cateva principii pentru care poetii nu mint

Pentru că aceea clipă
când se rostește
cuvântul fericit
nu-i niciodată fericită.
Pentru că celui mort de sete
setea i se rostește pe buze.
Pentru că în gura clasei muncitoare
nu există cuvintele claseă muncitoare.
Pentru că cel ce disperă n-are chef să spună:
sunt pe cale să disper!
Pentru că orgasm și orgasm sunt incompatibile între ele
Pentru că muribundul în loc să spună acum mor,
scoate doar un zgomot ușor pe care nu-l pricepem
Pentru că cei vii, împuie capul celor morți
cu mereu alte vești îngrozitoare
Pentru că vorbele vin prea târziu sau prea devreme
Așadar pentru că e un alttul,
mereu un altul
cel ce vorbește
și pentru că cel despre care e vorba aici
tace,

Poeții mint inventând valori personale.

Arsa pe rug fiind eu nu m-am prins:)

Va multumesc pentru prezenta in subsolul acestei poezii.
Uln,
Finalul mai trebuie un pic lucrat,
Ioana,
dar, chiar si asa este una dintre cele mai reusite poezii ale mele:)
Intresectia,
Daca stii italiana este bine. Invata si romana, citeste poezia si vei afla ca sunt pentru neghilotinarea personajelor cu sange albastru. De ce? Pentru ca burgheji au deturnat adevaratele valori propunand in schimb civilizatia fara blazon.
Ela,
Multam pentru informatie.
Onorata de vizita,