carmen mihaela visalon

nu de un antrenor cu ochii verde invidie au nevoie poetii, ci de un \"ratangitoriu\"-cum ar spune T.N.- cu drag privitoriu si incurajatoriu al leonidelor in sens giratoriu:)

Oamenii astia pe tine te iubesc, te plac, te admira.
Singura ta problema era unul dintre cititorii tai, adica eu. De maine, totul va fi rosu-mac.
Cat despre mine:
sângele picură încet pe buză
de pe buză pe guler petale pe piept
high
ca in versurile tale premonitorii.

Nu din cauza ta mi s-a ridicat nivelul de stelutar, ci din cauza mea. Culoarea mea-lila-culoarea independentei-nu corespunde cerintelor noii echipe de stelutari. Dan Carlea, Valeriu Dandes, Florin Caragiu sunt niste condeie mult mai performate, asa ca \"fraierii\" ca mine trebuiau scosi din jocul lila.

Eu vin dintrun spatiu al norilor natangi. Le pui la picior un balon si in fata o poarta goala si ei rateaza, lovitura de la 0.5 m. Pentru ca sunt miopi? Nu! Pentru ca sunt poeti? Ce sunt poetii, niste fiinte ciudate care in loc sa dea un sut zdravan in minge si sa castige o caruta de bani, culeg stele cazatoare, le perforeaza si le arunca ca pe un pumn de leonide in sens invers, cu mana Domnului spre cer.
Ce sunt poetii, niste fraieri care in numele Cuvantului spun asemenea tie:
Sînt anemic,
dar pentru tine
aș dona,
frumoaso

ratangi, nu ratangii.
PS: si daca tot am revenit, iata ce am aflat despre viciul puterii, depanand cazul Zicu: \"Unora le convine ca liderii de galerie sa fie brute, ca sa poata pune presiune si sa manipuleze galeria. Vezi obedienta pe care o avea Mustata fata de Gigi Becali.\"

La fotbal nu ma pricep desi am urmarit cu interes tor ceea ce s-a intamplat in ultimele doua sezoane pe gazon. Cat despre \"ratangii\", numai de bine, fara ei, nu ar avea tribunele pe cine sa injure si lumea ar fi mai urata pentru ca s-ar ajunge la vicii mai grave decat poezia:)

* Doar marii oameni pot rata, micutii pitigoi pot parveni

Keep in touch:)

ai simtit nevoia sa participati activ, nu ati simtit nevoia sa participati activ :)
:)

Tamara, daca as fi considerat aceasta poezie doar o felicitare personala nu as fi pus o stea-ultima mea stea pe Agonia. De ce? Pentru ca ma asteptam la revarsari de nesimpatie, manifestari care s-au si produs si la care ati simtit nevoia sa participati activ :)
Dar- exista in el pe langa armonie si joc si o fericita descriere a personajului care este IBG- un OM POEZIE pe scara planetara a unui univers LILA
Daca nu TOT nu intelegi la care fac aluzie, te invit sa citesti poezia Ioanei:
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/208682/index.html
In ceea ce priveste aglomerarea adjectivelor, cred ca nu ai vazut padurea din cauza copacilor. Poate daca te-ar fi interesat conceptul \'Cosmic Play\' ai fi inteles ca \"incomparabilă\", \"inconfundabilă\", \"involuntară\", nu sunt adjective comune ci adjective absolute, singurele capabile sa sugereze JOCUL ABSOLUT.
Acum, ca sa nu fiu acuzata ca bat campii las a little clue: “LILA is a term meaning \'Cosmic Play\', an attitude that regards the universe\"

Multumesc pentru ridicare nivelului de stelutar.
Asa cum am precizat nu urmaream sa eludez regulamentul, ci doar sa intarzi motivarea stelutei.
In comentariul meu am precizat clar:
\"Revin cu motivarea stelutei dupa ce ma trezesc din cantat.\"
este drept ca eu, ma trezesc muncind si in timpul programului, prioritar nu este sa motivez stelute ci sa inchei contracte.\"

Regret ca aceasta poezie dedicata unui moment aniversar a iscat o reactie atat de violenta precum commul tanarului domn Rotarescu. Totusi, totul este bine cand se sfarseste cu bine pentru ca, recitind poezia etc, etc

Traian Rotarescu, wow(!)
O vizita a unui reprezentant al divanului ma onoreaza.
Multumesc pentru intrebare. Raspunsul corect este: Da!
Prima mea dragoste a fost si Ioana, un avatar al poeziei.
Iti multumesc pentru urarile adresate Ioanei si rautatile adresate mie.
Sarbatori fericite si tie:)
PS: Voi motiva steluta, cat despre \"ele nu este\" nu stiu la ce te referi
Mihai,
Regret ca aceasta poezie cu dedicat si unui moment anivresar a inscat o reactie atat de violenta ca cea a tanarului domn Rotarescu. Totusi, totul este bine cand se sfrseste cu bine pentru ca recitind poezia, in lumina amendamentului lui Traian, am descoperit ca poezia si iubirea intra la fel in viata noastra:
Poate nu-ți vei aminti
numele sau chipul
culoarea ochilor sau
felul în care zâmbea.
Poate nici atingerea sau
mersul.
Poate nimic din ce s-a petrecut
frumos sau mai puțin frumos
Poate de aceea un cantecel spune: Pai nu e om sa nu fi scris o poezie, macar o data, doar o data in viata lui.
Acum muncesc,
Revin

Aprind o lumanare pe tortul sarbatoritei. Revin cu motivarea stelutei dupa ce ma trezesc din cantat. Evident voi spune ceva despre ultima strofa, pentru ca da, daca se poate da o definitie mov unui om acesta ar fi: IBG este o fiinta care te/ne ajuta sa evadam din firesc.

Apreciez raspunsurile franc, chiar daca nu sunt ceea ce
mi-as fi dorit eu sa aud:)

Foarte inspirata poezia ta. Poti sa mi-o faci cadou mie ca sa i-o daruiesc I.B.G. de ziuaei. Stii, personajul cu chibrituri ii seamana aproape leit, si culmea el seamna cate un pic cu noi toti:)

de cate ori obosesc
in lumea aceasta a spectrelor de toate culorile
imi spun:
undeva in lanul de maci, e Ioana,
undeva pe soseaua de centura, ruleaza Mircea
undeva eu intreb:

Nu va suparati, stiti cumva in ce directie e iesirea din
no man\'s land?

Aberez? Poate, dar o fac cu stil :)))

Daca iti dau o stea atunci, prietenul Carlea va incepe sa zbiere, dupa care va scrie o poezie despre lumina, ce va fi recomandata, chiar daca imaginile lui nu sunt la fel de poetice si de puternice ca un lan de maci pierdut fraudulor in zare, cu tot cu fata ranita, gesticuland cu mana dreapata o poezie high, high, high.

Mai, mai, mai, ai tu un dar de a propune cititorului universuri tari.

PS: Stii, am observat un lucru. Atunci cand o poezie de-a ta este recomandata, recomnadarile altor texte vin in avalansa, asa ca deabia apari ca ai si disparut. Cand sunt recomnadatea textele minore ale lui Carlea, recomandarile ingheata timp de o saptamana.

PS2: Te-am pacalit. Poezia nu este chiar de stea, dar este foarte frumoasa. Simt insa ca-i lipseste ceva. Poate plotul, sau poote restul episoadelor

PS3: Uneori cred ca poeziile nesfarsite se potrivesc mai bine stilului IBG.

Draga mea draga, exagerezi:
Sunt doar un om - ca și voi, pentru ca nu toti cei care se dau pe net sunt oameni. Unii sunt niste talentati homo sapiens, altii niste clone ale unor personaje cu personalitati multiple. A fi om, inseamna a fi. Cati suntem, nu stiu, dar stiu ca tu-DACA ESTI cea care te-ai aratat pana acum: esti o \"super-fata\"
Mai ziceam eu oarece de bine, intr-un comm pierdut din cauza ca a trebuit sa resetez calculatorul, dar, dupa cum
l-ai \"urecheat\" pe Mircea inteleg ca nu-ti plac laudele asa ca tac si intreb: ce inseamna familia mea se aseamănă cu un stern de pui dezgolit de carne - și unii din voi aveți gemeni

Vorbeste cu Dan Carlea sau cu dl. Peia. Te pot ajuta sa treci in off, comentariile anti poezie. Au prietenii care detin puterea de a apara poezia.

Stii Mircea, o mama este mama doar daca naste pui vii. Puii sunt vii doar daca sunt suficienti de puternici, acolo, in inima Baraganului, sa nu se fastaceasca in fata intrebarilor mitocanesti ale mitiocanilor si sa dea curs fericirii- intre iubire si datorie, alegand iubirea. Ma bucur ca ai intrat in gratiile editorilor, pentru ca altfel acest text ar fi putut ocoli rubrica recomndate si ar fi fost pacat. Contrapunctul dintre inceput si final este remarcabil. Ultimele 6 versuri sunt super, mai ales ca somnul mamei se petrece in biroul comadantului cu ochii albastrii.

Tania,

Poate intre stelele cazatoare si capetele cazatoare nu este nici o legatura...sau poate- leonidele care mor, la sfarsitul noptii de dragoste:\"leonidele mor singure
în zori\",- au ceva comnun cu decapitarea. Who knows, who cares? Important, este ca am reusit sa descopar poezia aceasta, cu mare intarziere*- si sa mai pariez inca o data pe formidabilul tau talent de a pune in scena efemere iubiri vesnice. Sunt doua secvente poetice care im plac in mod deosebit:
ca un șal de dantelă arsă o
posezi disperat sălbatic pe
scările de ciment
atat pentru sugestia erotica de cea mai fina calitate:
ea stă la ușă cu umbra lipită de genunchi/cu părul ud șiroind și/îi astupi gura cu palma/o tragi peste tine moale
ca un șal de dantelă arsă o/posezi disperat sălbatic pe
cat si pentru sugestia initatica: ea-anima-sufletul-ud-(de lacrimi de fericire/dor/jale sau pur si
infiltartiile cu apa vietii-adiac ud, deci, purificat, stand in usa-poarta-granita intre patria leonidelor si \"necunoscut\"- intro pozitie ingenunchiata-altfel cum ar putea fi umbra lipita de genunchi(?), el-animus-spiritul-asigurandu-se ca ea va pastra tacerea, pentru a nu enunta asemenea lui Goldbach, cine stie ce conjecturi care nu se pot demonstra. Posedarea, ca o invelire in lumina a spiritului de catre suflet, chiar acolo pe scarile reci ale cunosterii intru fiinta. Gata, tac, ca sa nu apara Noemi si sa-mi spuna ca explicand prea mult, ma victimizez:)))

Cea de-a doua secventa:
\"dansează printre lucrurile tale
stai în genunchi să-i ferești tălpile
să nu se rănească de
scaune de scrisori de zidurile toate
de...\", in registru mundan, imi confirma
ca exista o lagatura intre \"ana celor 100 de zile\" si \"anna celor 1000 de zile\". Stii, dupa ce Hernic al 8-lea a decapitat-o pe doamna Boleyn, castelul iubirii lor a inceput sa fie bantuit de un spectru tinandu-si capul in mana. In registru initiatic, ceea ce bantuie spiritul este nevoia de a regasi lumina pe care sufletul a cunoscut-o inainte sa fie alungat din rai, pentru o gustare frumoasa si vitaminizanta:)
______________
PS: *Daca editorii, ar fi interesati sa promoveze literatura adevarata, as fi descoperit textul mai devreme, dar din nefericire sunt zeci de taxte bune ignorate, in timp ce, recomandatele \"intepenesc\" lung timp cu poezioare.

Acum ca ti-am citi biografia am si mai mare dorinta ca sa existi si cele scrise acolo sa fie reale. Daca la 20 de ani scrii asa, atunci etc., etc. Acum, revenind la acest text, la prima lectura nu mi-a spus nimic. Am avut un pic de rabdare sa recitesc. Tot nimic. Mi-am impus atunci sa vizualizez, si cadru, cu cadru, alb negru, poezia a inceput sa prinda contur.
Versurile cu adevarat interesante sunt:
tu îți atârni în cuier haina kaki îmbrăcată cumva de / atârnând toată cu mine [asta se rezolvă la montaj],
chiar daca nu intelg ce inseamna \"haina imbracata cumva de.\"