carmen mihaela visalon

amendament
cad colțurile pânzelor de păianjeni
in rest OK

cu respect,

1.mai mult sau mai putin Cliseu, mai mult sau mai putin patetic:

într-o zi m-am luat după un pui de căprioară
se tot ascundea îndărătul copacilor se uita la mine și iar dispărea
și tot urmărindu-mi prada am dat peste un bătrân
stătea pe o buturugă avea într-o mână pâine
și în cealaltă o cupă aurie ce cauți aici mă întrebă
nu știu baciule cred că m-am rătăcit aha spuse el
dar ia zi ți-e foame sau ți-e sete mi-e sete zic
și m-am uitat la vasul din mâna lui noduroasă
ai avut noroc dacă spuneai că ți-e foame mureai
n-am luat seama la cuvintele moșneagului și-am băut
și m-a cuprins pe loc o căldură mare și-o amețeală
am mai vazut doar chipul alb al bătrânului
aplecându-se peste mine avea răsuflarea parfumată

2. frumos cu doua amendamente:
mai sus de casele boierești acolo începea pădurea
și grădinile lui Dumnezeu unde vânam eu

3. dramatic deci de BINE!
tata a lipsit o vreme de acasă
când s-a întors
ne-am făcut bagajele și-am plecat nu ne-a spus unde a fost

Minunat:
în toamnă am început școala și învățătorul un om tânăr
mă aducea uneori acasă pe umerii lui
ajunsesem într-un oraș cu oameni buni
și eu eram pesemne prea firav

cat despre intalnirea cu batrnul sa nu uiti sa-ti cumperi CERB NEGRU, cartea indianuli sioux, al carui nume nu mi-l amintesc, dar il gasesti pe google, daca cauti asa:
Cerb negru, Editura Herald

Multumesc pentru steaua data in numele meu dar mai ales te felicit pentru ca ai stiut sa sa pui punctul pe o poezie cu adevarat deosebita.

in sfarsit iata ai reusit sa ma surprinzi placut.
pentru economia de mijloace artistice
pentru stapanirea vocabularului de specialitate
pentru imagistica poeziei
pentru simboluri
ti-as da o stea.
pentru ca nu pot spun doar atat: felicitari!

Da-mi voie sa fiu si mai rea decat tine. Poezia asta chiar merita o stea. Intotdeauna ultima strofa e din alt poem. La fel si prima si a doua, etc, etc. Uneori, exista iluzia continuitatii, dar...liantul nu este material ci energetic.
Pe scurt sunt trista si cand, Vasile se entuziasmeaza la poeme minore si cand scrie o poezie adevarata si nu primeste ceea ce merita, recunosterea.
Vasile, imi place analogia conturului de creta cu sotronul, si pasarea cu piatra in cic. Nu-mi place versul \"Din colț șade ca într-un abator\".

O sinteza excelenta care ma informeaza exact si in timp record despre o carte, pe care ar fi trebuit sa o citesc inainte sa spun ca nu sunt de acord cu \"ecuatia ?\" propusa de Michel Houellebecq numită NOUA UMANITATE.
O lume lipsita de pasiuni in care clonele ar evolua, liniar ducand o viata la fel previzibila ca a celulelor canceroase, este ceea ce inteleg eu ca ar fi noua umanitate. Poate estetic ea ar fi frumoasa dar, o frumusete seaca care s-ar repeta diversificandu-se nediversificat.
Omul-clona-orientat, nu spre cosnum ci trairea la max a placerilor epidermice este ce se propune ca alternativa la omul frunza in vant orientat spre satisfactiile carnii.

Ai sanse sa ramai in memoria mea la loc de cinste, dar nu ai sanse sa intri in cursa pentru antologia de poezie a tuturor timpurilor daca nu renunti la efectele de scena:)

cam patetic.

Te contrazic. Cel mai drum lung exista. Eu reusesc sa-l gasesc mereu. Cred ca am vocatia spiralelor innodate.
Cel mai scut drum exista si el. Se zice ca este al mintii care se coboara in inima...dar cata intelepciune, determinare si consecventa iti trebuie ca sa o apuci pe el. Si dupa ce ai apucat-o vezi ca fara ajutorul Lui, nimic nu este posibil, nici macar un drum scurt, scurt de tot.

Cum spuneam. Nu ma pricep la haiku-uri dar imi plac poeziile scurte, pentru ca reusesc sau nu reusesc sa transmita un mesaj si o stare.
Din seria acesta aleg:
stejarul bătrân-
un boschetar sprijinit
de triunchiul înalt
pentru ca imi place ambivalenta imaginii boschetar-stejar/ stejar-boschetar, omul-pom, pomu-om, si unul si celalat sprijinandu-se de cer.
Felicitari.

Felicitari pentru steluta chiar daca poezia este destul de subtirica la mijloc si versul nu a luat foc.
Intr-o buna zi o sa-mi fac timp si-ti voi spune care sunt, dupa parerea mea, poeziile tale de colectie.
Din nefericire, multe dintre ele au trecut neobservate, pentru ca partea anecdotica era mai putin evidenta.
Pana in ziua aceea, revin la rugamintea lansata, long time ago: incearca sa pui accente care sa confere dramatism acestor poezii file de jurnal.
Poezia trebuia sa strige. Sa tulbure, nu sa ma faca sa oftez. De oftat am eu 1001 de motive.

Mahmoud, nu mahoud, iertare.

Ai si u ai dreptate. Stii se spune ca fiecare din noi poate si trebuie sa arunce balastul de tina si sa reconstruiasca imparatia lui Dumnezeu pe pamant. Deci...
pe de alta parte da, suntem prea neinsemnati. Evidemnet, nu toti, cei care taie si spanzura, nu:))) ei sunt niste mici dumnezei.

Ce pacat ca ori de catec ori scriu pe Agonia din cauza excesului de zel al tau, comentariile si textele mele apar cu intarziere.
Cine esti tu, nu conteaza, dar e pacat ca nu respecti regulamentul.

pamantul din noi
tulburarea apelor
cerului

Daca tot ai rasunsuri exacte pentru toate intrebarile, te rog ai bunatatea si spune-mi: care este drumul cel mai lung? Si de ce caile Lui sunt necunoscute?

Mie imi este foarte frica de caini. Poate din cauza ochilor negrii in cerul gurii care uneori, ma fac sa cred ca sunt oameni. Mai ales, atunci cand se reped in haita, precum pitigoii din ceata, despre care vorbeam odata, si care a reusit sa alunge poetii in tarile calde. Dar, recunosc, tatal Tiei Peltz, avea dreptate cand spunea: \"cu cat cunosc mai mult oamenii cu atat iubesc mai mult cainii\".
Revenind la poezie, imi place cainele tau:
mi-am cumpărat și eu un câine
unul de vânătoare un aiurit aleargă în toate direcțiile
sărută toate mâinile care-l mângaie și fuge după porumbei
îl iert pentru toate prostiile pe care le face
pentru că e o fiină extrem de elegantă

No kidding :\"Viitorul celei mai rare păsări cântătoare din Europa, lăcarul de pipirig, pare optimist după încheierea unui acord de protejare a unui important habitat.\"

si critici,nu si laude

Draga Mircea daca citeai cu atentie, ai fi vazut ca, aproape toti cei inscrisi pe lista mea, sunt scriitori care au plecat in exil de buna voie sau condamnati de divan. Singura exceptie este Tania Cozianu, care a si plecat a si ramas.
Pe scurt, poti sa ma iubesti ca si pana acum, cu conditia sa imi demonstezi ca esti suficient de barbat ca sa primesti si laude nu doar aplauze.
Incantata ca ai indraznit sa lasi un semn si pe pagina asta. Te mai astept:)