Scenariu
Þara de sunete în care oamenii devin zei
poveste despre povesti
2 min lectură·
Mediu
Follow up:
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/240598/index.html
&
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/113905/index.html
Carmen Mihaela Visalon:
Cine nu știe câte sunete are soarele poate să întrebe:
-Câte sunete are soarele (?)
-Sunetul alb al soarelui
-Sunetul roșu al soarelui
-Sunetul neagru al soarelui
-Sunetul de beznă a soarelui
O deșertăciune, a deșertăciunilor, totul este deșertăciune…
Mahmoud Djamal:
Totul este deșertăciune?
Carmen Mihaela Visalon:
Cine nu știe ce este plăcut lui Dumnezeu, poate să întrebe:
-Ce este plăcut lui Dumnezeu(?)
-Moise, Aaron și Maria sunt plăcuți lui Dumnezeu.
Să vorbești tu însuți ca să scoți dreptatea.
Hainele spălate în sângele mielului.
Orzul roșu din cetatea salcâmilor.
Albul strălucirii schimbării la față al celui ce-a urcat pe munte.
Mahmoud Djamal:
Cine nu știe cum să-l cunoască pe Dumnezeu poate să întrebe?
-Cum să-l cunosc pe Dumnezeu?
-Prin vis, prin înger, prin boală: în bezna albușului pietrei din Kaaba,
În Teotihuacan, poți să-l cunoști pe Dumnezeu!
-Spune-mi tu ști cum zboară un înger?
Carmen Mihaela Visalon:
-Da, e plin cerul la Medjogorje.
Mahmoud Djamal::
Dar mai aproape?
Carmen Mihaela Visalon:
Desigur, la schit, la Darvari. O deșertăciune, a deșertăciunilor, totul este deșertăciune.
Mahmoud Djamal:
Auzi(?)
sunete crescânde se aud în preajmă
rezonanțe potopite se desprind de labirinturi
cad colțurile voalate de pânze de păianjeni
iar laturile mucegăite se izbesc de pământ
arbori giganți
își trec ramurile printre nori
inspiră rezonanțele inspiră
înconjurate de atâtea sunete crescânde
Carmen Mihaela Visalon:
sunete violet se aud în preajmă
rezonanțe potopite de labirinturi
sunete cu colțurile voalate
ca niște gigante femei de păianjen
depunâd ouăle strălucitoare
ale cuvintelor de putere
dacă te iubesc te voi vinde
daca mă iubești mă vei cumpăra
dacă ne iubim ne vom devora
închinandu-ne în timp ce cerșim iertarea
și cerem puterea, blatul și cuiele pentru
a săvârși până la capăt
răstignirea fratelui nostru
de dragul acusticii de la Scala
de dragul apartamentelor de la Town House
primul hotel de 7 stele
din europa
tărâmul cruciadelor
cu arbori giganți
frumos crescatori
știi de câte ori crește un sunet
aud cum arde un sat al pieilor roșii
pentru vina de a fi trăit în pace
în tara în care oamenii devin zei
Teotihuacan.
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/240598/index.html
&
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/113905/index.html
Carmen Mihaela Visalon:
Cine nu știe câte sunete are soarele poate să întrebe:
-Câte sunete are soarele (?)
-Sunetul alb al soarelui
-Sunetul roșu al soarelui
-Sunetul neagru al soarelui
-Sunetul de beznă a soarelui
O deșertăciune, a deșertăciunilor, totul este deșertăciune…
Mahmoud Djamal:
Totul este deșertăciune?
Carmen Mihaela Visalon:
Cine nu știe ce este plăcut lui Dumnezeu, poate să întrebe:
-Ce este plăcut lui Dumnezeu(?)
-Moise, Aaron și Maria sunt plăcuți lui Dumnezeu.
Să vorbești tu însuți ca să scoți dreptatea.
Hainele spălate în sângele mielului.
Orzul roșu din cetatea salcâmilor.
Albul strălucirii schimbării la față al celui ce-a urcat pe munte.
Mahmoud Djamal:
Cine nu știe cum să-l cunoască pe Dumnezeu poate să întrebe?
-Cum să-l cunosc pe Dumnezeu?
-Prin vis, prin înger, prin boală: în bezna albușului pietrei din Kaaba,
În Teotihuacan, poți să-l cunoști pe Dumnezeu!
-Spune-mi tu ști cum zboară un înger?
Carmen Mihaela Visalon:
-Da, e plin cerul la Medjogorje.
Mahmoud Djamal::
Dar mai aproape?
Carmen Mihaela Visalon:
Desigur, la schit, la Darvari. O deșertăciune, a deșertăciunilor, totul este deșertăciune.
Mahmoud Djamal:
Auzi(?)
sunete crescânde se aud în preajmă
rezonanțe potopite se desprind de labirinturi
cad colțurile voalate de pânze de păianjeni
iar laturile mucegăite se izbesc de pământ
arbori giganți
își trec ramurile printre nori
inspiră rezonanțele inspiră
înconjurate de atâtea sunete crescânde
Carmen Mihaela Visalon:
sunete violet se aud în preajmă
rezonanțe potopite de labirinturi
sunete cu colțurile voalate
ca niște gigante femei de păianjen
depunâd ouăle strălucitoare
ale cuvintelor de putere
dacă te iubesc te voi vinde
daca mă iubești mă vei cumpăra
dacă ne iubim ne vom devora
închinandu-ne în timp ce cerșim iertarea
și cerem puterea, blatul și cuiele pentru
a săvârși până la capăt
răstignirea fratelui nostru
de dragul acusticii de la Scala
de dragul apartamentelor de la Town House
primul hotel de 7 stele
din europa
tărâmul cruciadelor
cu arbori giganți
frumos crescatori
știi de câte ori crește un sunet
aud cum arde un sat al pieilor roșii
pentru vina de a fi trăit în pace
în tara în care oamenii devin zei
Teotihuacan.
075.874
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Scenariu
- Cuvinte
- 352
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
carmen mihaela visalon. “Þara de sunete în care oamenii devin zei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-mihaela-visalon/scenariu/240973/thara-de-sunete-in-care-oamenii-devin-zeiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMVMVasile Mihalache✓Scenariul poetic realizat alături de texte poetice ale lui Mahmoud Djamal este alert, profund, plin de umanism.Finalul este tulburător:\"de câte ori crește un sunet/aud cum arde un sat al pieilor roșii/pentru vina de a fi trăit în pace/în țara în care oamenii devin zei/Teotihualcan\"
0
CVMultumesc pentru citire. Se pare ca tu si Luana sunteti singurele persoane care va mai bateti capul sa lasati un semn si pe pagina aceasta.
Asta inseamna curaj. Curaj care-mi da si mie curajul de a merge mai departe: spre tara in care oamenii devin zei: Teotihuacan.
Exista insa o mare tristete. Se pare ca oricat ar fi zeii de puternici, si soarele de stralucitor, conchistadorii cu ura lor, vor stapani lumea inca mult timp de acum inainte.
Si noua ne vor ramane doar sunetele de lumina ca sa vindecam ranile.
Cerul de deasupra care a revărsat lacrimi de milă asupra poporului meu de-a lungul veacurilor tainice și care ni se pare a fi neschimbat și veșnic, poate să se mai schimbe. Azi e senin. Mâine poate fi acoperit de nori. Cuvintele mele sunt asemenea stelelor ce rămân de-a pururi neschimbate.
Tinerețea e nestăpânită. Când tinerii noștri se mânie pentru vreo pricină adevărată sau închipuită, își urâțesc obrajii cu vopsea neagră, semn că inimile lor sunt negre și atunci ajung adesea să fie cruzi și nestăpâniți, iar bătrânii noștri nu îi mai pot domoli. Așa a fost întotdeauna.
Asta inseamna curaj. Curaj care-mi da si mie curajul de a merge mai departe: spre tara in care oamenii devin zei: Teotihuacan.
Exista insa o mare tristete. Se pare ca oricat ar fi zeii de puternici, si soarele de stralucitor, conchistadorii cu ura lor, vor stapani lumea inca mult timp de acum inainte.
Si noua ne vor ramane doar sunetele de lumina ca sa vindecam ranile.
Cerul de deasupra care a revărsat lacrimi de milă asupra poporului meu de-a lungul veacurilor tainice și care ni se pare a fi neschimbat și veșnic, poate să se mai schimbe. Azi e senin. Mâine poate fi acoperit de nori. Cuvintele mele sunt asemenea stelelor ce rămân de-a pururi neschimbate.
Tinerețea e nestăpânită. Când tinerii noștri se mânie pentru vreo pricină adevărată sau închipuită, își urâțesc obrajii cu vopsea neagră, semn că inimile lor sunt negre și atunci ajung adesea să fie cruzi și nestăpâniți, iar bătrânii noștri nu îi mai pot domoli. Așa a fost întotdeauna.
0
CVhttp://www.agonia.ro/index.php/prose/131938/index.html
de la: \"Exista insa o mare tristete\" la final avem de-a face cu un citat.
de la: \"Exista insa o mare tristete\" la final avem de-a face cu un citat.
0
IPDrumul cel mai scurt intre doua puncte ale sferei este un arc de cerc mare si nu segmentul de dreapta din interior...
0
CVDaca tot ai rasunsuri exacte pentru toate intrebarile, te rog ai bunatatea si spune-mi: care este drumul cel mai lung? Si de ce caile Lui sunt necunoscute?
0
IPcel mai lung drum nu exista. daca ai zice ca ai gasit cel mai lung drum si-ai facut ultimul pas, intinzi mana si mai e loc pentru unu. De ce sunt necunoscute caile Lui? Pentru ca nu poti cuprinde Infinitul. Si apoi, cum sa strabata cunoasterea atata cale cand nici macar lumina nu poate strapunge tot Universul. Multumesc de incredere si de intrebare. Amicitie blanda si multa intelegere pana-n pragul prieteniei. Te intreb si eu: mai sunt valori in care sa creada doi straini? Interesant este cum cu exista, oricare si non se pot exprima atatea idealuri...
0
CVTe contrazic. Cel mai drum lung exista. Eu reusesc sa-l gasesc mereu. Cred ca am vocatia spiralelor innodate.
Cel mai scut drum exista si el. Se zice ca este al mintii care se coboara in inima...dar cata intelepciune, determinare si consecventa iti trebuie ca sa o apuci pe el. Si dupa ce ai apucat-o vezi ca fara ajutorul Lui, nimic nu este posibil, nici macar un drum scurt, scurt de tot.
Cel mai scut drum exista si el. Se zice ca este al mintii care se coboara in inima...dar cata intelepciune, determinare si consecventa iti trebuie ca sa o apuci pe el. Si dupa ce ai apucat-o vezi ca fara ajutorul Lui, nimic nu este posibil, nici macar un drum scurt, scurt de tot.
0