carmen mihaela visalon

Tu trebuie sa simti, cat de mult, as fi dorit si eu o alta geografie terestra. Din nefericire, in jurul capului ex bunei sperante, totul este ca-n poezia oamenilor gheturilor vesnice, o vesnica intrebare: Multa vreme ma vor auzi, oare, aceste urechi?/Multa vreme ma vor vedea oare acesti ochi?/Cind urechile nu vor mai auzi/, Cind ochii nu se vor mai intoarce spre mine/, Atunci nu voi mai manca niciodata ficat crud si grasime/, Si acesti ochi nu ma vor mai vedea, Si tunsoarea nu-mi va mai sta pe cap”.
De aici si de aceea finalul “si ce corb” care este-cum spune Florin si “nevermore” dar si pasare consacrata lui Apollo, care iti canta: “de ce canta corbul?/Pentru ca in munti/Se afla un copli drag de 7 ani/ Corbul canta/Dragul meu! Dragul meu!/ El canta/Dragul meu! Dragul Meu!-precum aflam din dictionarul de simboluri ale lui Jean Chevalier si Alain Gheerbrant: in japoneza, a croncani se spune: KA! KA!, si draga: KawaLL!!!)
Cu de 3*7 ori drag,
carmen

Pasadia,
Eu nu sunt nici arhitect, nici politician, asa ca va spun raspicat:\"este si nu este o intamplare-neintamplatoare constructia\". Daca ea n-ar fi fost, nu as fi avut onoarea sa va intalnesc din nou pe pagina mea...Din cand in cand, eu am un ajutor care-mi trimite, de undeva din albastru,imprimeuri de cuvinte...El este SI mult mai inteligent decat mine... poate s-a gandit, la ce v-ati gandit si dumneavoastra. O sa-l intreb cand ne vom mai intalni in vis, si o sa va spun.
Cred ca tot lui ii datorez placerea de a va fi cunoscut.
Cu cele mai bune ganduri din partea noastra, va multumesc.

Scuze,
Comentariul era pentru Drumuri Laterale

Adrian,
Trebuie sa-ti marturisesc ca,in data de 15 iulie 2005, ti-am furat poezia si am pus-o intr-un comm. Sunt sigura ca nu o sa te superi pentru ca ii ai langa tine pe Elia. pe Ela si pe Vladimir- care intr-un fel iti seamana- este cand alb, cand, negru!!!; Si mai sper sa nu ai nici orgolii marunte, dar mai ales, si mai ales, sper sa ramanem prieteni!, asa ca in inceputul poeziei tale: “astept să răsară soarele/jumate inimă jumate văzduh”, pe care, eu sunt prea nepriceputa sa o comentez, fara sa cer ajutorul oglinzilor de smarald.
“iar de voiesti sa-l contempli pe acest Lucrator, chiar prin lucrurile pieritoare care se afla pe pamant si in adanc, gandeste-te, o, Fiule, cum este omul facut si cuprins in pantece; si observa cu bagare de seama indemanarea si priceperea lucratorului si cerceteaza cine a facut si a modelat minunata si divina forma a Omului; Cine i-a desenat ochii? Cine i-a sfredelit narile si urechile, Cine i-a deschis gura, Cine i-a deschis si i-a ingemanat muschii? Cine i-a croit drumul venelor? Cine i-a intarit oasele? Cine i-a imbracat carnea in piele? Cine i-a despartit degetele si i-a intarit incheieturile? Cine i-a largit si i-a latit talpile picioarelor. Cine i-a sporit porii? Cine i-a lungit splina? Cine i-a facut inima ca o Piramida? cine i-a latit ficatul? Cine i-a facut plamanii buretosi si plini da gauri? Cine i-a facut pantecele mare si incapator? Cine a asezat la vedere partile alese si le-a ascuns pe cele rusinoase?”(hermes trismegistul-corpus hermeticum)

apoi o dată cu seara
impachetăm lumina
ciob
sa fie pentru primele gesturi
pentru urmași
imbrățișare

Si daca tot mi-am declarat neputinta de a vorbi cu cuvintele mele, ingaduie-mi fiu consecventa si sa comentez versurile cu finalul unei minunate piese-din literatura rusa- subnumita \"al 13-lea oaspete\".
“noul venit: Asculta! Cer sa mi se dea din berea mortilor: din aia in care au baut asti albi, asti ca de creta, stransi in perete. Vesminele li se scurg ca ceara topita a lumanarilor si toti au in mana cate o jumatate de nuca. Hei! Va poruncesc!
duduia moarte: Asculta boierule. Insa cum as face-o, daca nu-I de gasit nici un pahar liber?
noul venit: Nu ma priveste. Am poruncit si-n bodega cadavrelor vreau sa platesc o inghititura din potirul mortii.
duduia moarte: vai ce mai belea pe capul nostrum! Ce sa fac, sa merg la piata?
noul venit: nu-ti voi da nici un sfat si nici vre-un alt ajutor

duduia moarte: Esti un ins suspect-asta e, nu incape indoiala.
noul venit: Sau accepti, sau pentru totdeauna si pretutindeni vei fi lipsita de dreptul de a face negot cu moarte.
duduia moarte: Din cate inteleg esti deosebit de drastic….
Printre cadavre se intampla o anumita inviorare, iar sub masca de creta a unora razbate licarul celor vii. Si ei prin a misca varful sprancenelor, coltul buzelor.
duduia moarte (luind cravasa in mana). Indarat blestematilor! Inapoi, la moarte! (pocneste din cravasa.) In grija cui i-as lasa? Sa-mi stati smirna.
cei 12, care s-au dat la perete, ca o banca a mortilor, prind sa invie; unii aprind chibrituri: “va rog un foc” – Va multumesc, Altii casca, intinzandu-se a placere: “Ah-ha-ha!”
duduia moarte: Vecinele nu sunt acasa iar aici, toti au sarit ca arsi. In laturi, tartore! Te pomenesti ca ai naravi sa ma spinteci.
cel de-al 13-lea: nu am pic de mila. Sunt insusi cruzimea intruchipata.
duduia moarte: (trecand spre cei 12 si asezandu-I la locurile lor). Da potoliti-va odata uliilor. Cu voi mi-am pierdut tot capul.
cel de-al 13-lea: eu cel de-al 13-lea te intreb: capul ti-e gol?
duduia moarte: gol ca o cupa.
cel de-al 13-lea: in sfarsit iata si cupa mea. da-mi capul tau.
duduia moarte: nici nu stiu ce sa mai fac; de-ar fi fost plina steam eu.
cel de-al 13-lea: pariez pe prostia mortii. Merge?
duduia moarte: merge.
cel de-al 13-lea: candva, tu stateai intinsa pe o sacdura, asisatat de manierati medici destepti, si o sarma iti strabatea oasele scheletului, iesind din mana, dand intr-un paianenjenis, iar craniul iti era acoperit de-antregul cu expresii latine. Zi ca n-a fost asa.
duduia moarte:am fost noi 3 legati cu acelasi lant.
cel de-al 13-lea: desurubeaza-ti tigva. gata ajunge iata si cupa celui de-al 13-lea musafir. Iar, in locul lui pune batista mea. Inaca nu e prea murdara sir au mirositoare.( desface batista)

duduia moarte: stapane. Tu esti chiar mai cumplit decat Razin. Fie. dar mandibula mi-o lasa. la ce ti-ar folosi?( ridicandu-si parul isi desurubeaza capul, inmanandu-i-l. ) Nu-ti fie cu suparare scumpule.
cel de-al 13-lea( dandu-I batista): Nu-ti fie cu suparare scumpo.
duduia moarte: cu batistya nu se poate vedea. toarna-ti singur in pahar din butoiasul negru; Anume in cel negru est apa ta. Ia asculta! Sa nu ma minti! Precum femeia care este supusa torturii, cuprinde picioarele calaului, asa le cuprind si eu pe ale tale. Am orbit. Nu mai vad. Craniul meu e la tine. La cel puternic.
cel de-al 13-lea: pentru prima data in viata sunt foarte miscat de o cainta ata de sincera. Iata, moartea in persoana cazadu-mi la picioare.
cei 12 oaspeti: tu nu vei minti, insa noi o vom face: noi nevolnicii starnsi la perete, in orbitele carora in curand vor misuna puzderie de viermi, te conjuram: Minte!
duduia moarte: n-am sa mai vad nici gaze nici ospatul din bodega: nenorocire pe capul meu sunt oarba, si picioarele iti cuprind; tu ai vrut ai amenintat ai pretins bautura mortilor. E in butoiasul negru, a mea –in cel albastru. Vezi san u le amesteci. Prisveste-asemeni unei mature din mlade de mestecan, fiica mormintelor implora si blestema, cazindu-ti la picioare. Iar daca esti pendului intre “da” si “nu”, indura-te.
cel de-al 13-lea: chiar tu-mi vei turna rivnita bautura.
duduia moarte: dar unde-mi este craniul, unde-mi sunt ochii? Ascult, imi dau sema, ca tu ai invins (isi cauta capul). Ce-mi va putea acum spune batista mea?
Nimic! Eu am biruit sai trebuie sa mor? ( se ridica brusc in picioare.) fluierati cat mai prelung din fluierele de femur uman! Trosniti din vertebre! loviti in oasele bazinului. Faceti alaute din micutele mezine-degetele. Voi, cei 12, aud cum va tot susotiti viclean. Printre voi plimbatum-am cu biciul in mana. Dar, si de data acesta nu ma veti sfasia. In laturi! aic. In laturi!
O, holbate cranii, canati din alute!
O, arcate oase, loviti in balalaika,
Eu, voi turna in doua cupe- vaita si maotre-voi deveni cu totul altceva, searbada, cum e un must de matraguna. Deci acum allege.
cel de-al 13-lea :allege tu.
duduia moarte: eu sunt oarba.
cel de-al 13-lea :anume de aceea tu va fi sa alegi.

duduia moarte: Fie, beau, -ce gust ingrozitor. Ma prabusesc si ma cuprinde somnul. Anume acesta este “Gresala duduiei moarte.” Eu mor.
Cei 12 reinvie, zvacnit pe masura ce ea moare. Se declansaza vesul ospat al celor eliberati.
duduia moarte: (radicand capul). Dati-mi “Gresala cucoanei moarte”. ( rasfoieste textul. gata mi-am jucat rolul pana la capet. (se ridica brusc) si ma pot altura voua. DOMNILOR, BUNA ZIUA!”
23 NOIEMBRIE 1915, VELIMIR HLEBNIKOV
Inchei cu urarea: Fie sa ramai ghemuit in nemurire!!!

P.S.: Inainte de a pleca las marturie a normaltatii raspunsul lui Vladimir la poezia Ta, A Eliei, a Elei: “... dar e natural pana la urma sa ne preocupe aceleasi teme... suntem cu totii aproape oameni”
Povestea acum spusă
poezie [ ]
14 iulie 2005, 23.39
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Elia Ghinescu [Elia]
2005-07-15 | |


Elia / Ela

Mă fac ursitoare de viață
să-ți fiu jumate noapte jumate iulie
ambrozie aur și smirnă


Las tâmple să sune în ceasuri
miezul nopților spre naștere
pun buze pe-un pântec
luminând a viață


Las semn de pătură-albastră
masa ursitorilor miruită să fie
urme din cer pe degete moi
apa sfințită și trefla din cărți
să-ți fie soartă limpede


Las a mamei oglindă în juru-ți rotire
neîntinat sufletul să-ți fie
a tatălui mână pe creștetu-ți moale
coloană de stejar arămie


Las pădurea sfărâmată-n creioane
să poți fi înțeles curat și duios
un colț de pâine și-o cană de apă
să nu-ți fie foame pe drumuri


Las busuioc peste nopți de cleștar
zodia racului te ducă-nainte
albastre mări dansând
sub pământuri rodite


Las dragostea mea brodată
în scutec ferice
spre soare în zori
ascult a ta vestitoare
Zebra
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Negru Vladimir [Arhonte]
2005-07-15 | |


tu aduci plaja
eu oglinda
să momim soarele
femeia și un corb rătăcit
pe urmele noastre
zmei nevrotici își fac mătănii
de apă moartă visând
ouă de șerpi abandonate
la picioarele fulgerului

numele meu
jumătate nor de furtună pe jumătate de cer bleu

privește-mi ochii
ariadne risipite într-o iubire labirint
cocori dezlegați de picioare
sărută fantasme
un alt fel de zbor
mă adulmeci
cu toate fructele africii
stoarse între sâni
încolăcită nebunia
ne descoperă
goi și isterici
eu psihanalistul-chirurg
ce extirpă bărbaților
creierul pudorii
tu lilith
jucându-te cu falusul
din mintea femeii
medaliații hazardului
aproape oameni


carmen mihaela visalon [16.Jul.05 17:55]

Voi reveni, dupa ce voi citi printul, pentru ca m-am tot uitat dupa gastele care se spune ca au salvat Roma, si nu le-am gasit.

Adrian,
Trebuie sa-ti marturisesc ca,in data de 15 iulie 2005, ti-am furat poezia si am pus-o intr-un comm. Sunt sigura ca nu o sa te superi pentru ca ii ai langa tine pe Elia. pe Ela si pe Vladimir- care intr-un fel iti seamana- este cand alb, cand, negru!!!; Si mai sper sa nu ai nici orgolii marunte, dar mai ales, si mai ales, sper sa ramanem prieteni!, asa ca in inceputul poeziei tale: “astept să răsară soarele/jumate inimă jumate văzduh”, pe care, eu sunt prea nepriceputa sa o comentez, fara sa cer ajutorul oglinzilor de smarald.
“iar de voiesti sa-l contempli pe acest Lucrator, chiar prin lucrurile pieritoare care se afla pe pamant si in adanc, gandeste-te, o, Fiule, cum este omul facut si cuprins in pantece; si observa cu bagare de seama indemanarea si priceperea lucratorului si cerceteaza cine a facut si a modelat minunata si divina forma a Omului; Cine i-a desenat ochii? Cine i-a sfredelit narile si urechile, Cine i-a deschis gura, Cine i-a deschis si i-a ingemanat muschii? Cine i-a croit drumul venelor? Cine i-a intarit oasele? Cine i-a imbracat carnea in piele? Cine i-a despartit degetele si i-a intarit incheieturile? Cine i-a largit si i-a latit talpile picioarelor. Cine i-a sporit porii? Cine i-a lungit splina? Cine i-a facut inima ca o Piramida? cine i-a latit ficatul? Cine i-a facut plamanii buretosi si plini da gauri? Cine i-a facut pantecele mare si incapator? Cine a asezat la vedere partile alese si le-a ascuns pe cele rusinoase?”(hermes trismegistul-corpus hermeticum)

apoi o dată cu seara
impachetăm lumina
ciob
sa fie pentru primele gesturi
pentru urmași
imbrățișare

Si daca tot mi-am declarat neputinta de a vorbi cu cuvintele mele, ingaduie-mi fiu consecventa si sa comentez versurile cu finalul unei minunate piese-din literatura rusa- subnumita \"al 13-lea oaspete\".
“noul venit: Asculta! Cer sa mi se dea din berea mortilor: din aia in care au baut asti albi, asti ca de creta, stransi in perete. Vesminele li se scurg ca ceara topita a lumanarilor si toti au in mana cate o jumatate de nuca. Hei! Va poruncesc!
duduia moarte: Asculta boierule. Insa cum as face-o, daca nu-I de gasit nici un pahar liber?
noul venit: Nu ma priveste. Am poruncit si-n bodega cadavrelor vreau sa platesc o inghititura din potirul mortii.
duduia moarte: vai ce mai belea pe capul nostrum! Ce sa fac, sa merg la piata?
noul venit: nu-ti voi da nici un sfat si nici vre-un alt ajutor

duduia moarte: Esti un ins suspect-asta e, nu incape indoiala.
noul venit: Sau accepti, sau pentru totdeauna si pretutindeni vei fi lipsita de dreptul de a face negot cu moarte.
duduia moarte: Din cate inteleg esti deosebit de drastic….
Printre cadavre se intampla o anumita inviorare, iar sub masca de creta a unora razbate licarul celor vii. Si ei prin a misca varful sprancenelor, coltul buzelor.
duduia moarte (luind cravasa in mana). Indarat blestematilor! Inapoi, la moarte! (pocneste din cravasa.) In grija cui i-as lasa? Sa-mi stati smirna.
cei 12, care s-au dat la perete, ca o banca a mortilor, prind sa invie; unii aprind chibrituri: “va rog un foc” – Va multumesc, Altii casca, intinzandu-se a placere: “Ah-ha-ha!”
duduia moarte: Vecinele nu sunt acasa iar aici, toti au sarit ca arsi. In laturi, tartore! Te pomenesti ca ai naravi sa ma spinteci.
cel de-al 13-lea: nu am pic de mila. Sunt insusi cruzimea intruchipata.
duduia moarte: (trecand spre cei 12 si asezandu-I la locurile lor). Da potoliti-va odata uliilor. Cu voi mi-am pierdut tot capul.
cel de-al 13-lea: eu cel de-al 13-lea te intreb: capul ti-e gol?
duduia moarte: gol ca o cupa.
cel de-al 13-lea: in sfarsit iata si cupa mea. da-mi capul tau.
duduia moarte: nici nu stiu ce sa mai fac; de-ar fi fost plina steam eu.
cel de-al 13-lea: pariez pe prostia mortii. Merge?
duduia moarte: merge.
cel de-al 13-lea: candva, tu stateai intinsa pe o sacdura, asisatat de manierati medici destepti, si o sarma iti strabatea oasele scheletului, iesind din mana, dand intr-un paianenjenis, iar craniul iti era acoperit de-antregul cu expresii latine. Zi ca n-a fost asa.
duduia moarte:am fost noi 3 legati cu acelasi lant.
cel de-al 13-lea: desurubeaza-ti tigva. gata ajunge iata si cupa celui de-al 13-lea musafir. Iar, in locul lui pune batista mea. Inaca nu e prea murdara sir au mirositoare.( desface batista)

duduia moarte: stapane. Tu esti chiar mai cumplit decat Razin. Fie. dar mandibula mi-o lasa. la ce ti-ar folosi?( ridicandu-si parul isi desurubeaza capul, inmanandu-i-l. ) Nu-ti fie cu suparare scumpule.
cel de-al 13-lea( dandu-I batista): Nu-ti fie cu suparare scumpo.
duduia moarte: cu batistya nu se poate vedea. toarna-ti singur in pahar din butoiasul negru; Anume in cel negru est apa ta. Ia asculta! Sa nu ma minti! Precum femeia care este supusa torturii, cuprinde picioarele calaului, asa le cuprind si eu pe ale tale. Am orbit. Nu mai vad. Craniul meu e la tine. La cel puternic.
cel de-al 13-lea: pentru prima data in viata sunt foarte miscat de o cainta ata de sincera. Iata, moartea in persoana cazadu-mi la picioare.
cei 12 oaspeti: tu nu vei minti, insa noi o vom face: noi nevolnicii starnsi la perete, in orbitele carora in curand vor misuna puzderie de viermi, te conjuram: Minte!
duduia moarte: n-am sa mai vad nici gaze nici ospatul din bodega: nenorocire pe capul meu sunt oarba, si picioarele iti cuprind; tu ai vrut ai amenintat ai pretins bautura mortilor. E in butoiasul negru, a mea –in cel albastru. Vezi san u le amesteci. Prisveste-asemeni unei mature din mlade de mestecan, fiica mormintelor implora si blestema, cazindu-ti la picioare. Iar daca esti pendului intre “da” si “nu”, indura-te.
cel de-al 13-lea: chiar tu-mi vei turna rivnita bautura.
duduia moarte: dar unde-mi este craniul, unde-mi sunt ochii? Ascult, imi dau sema, ca tu ai invins (isi cauta capul). Ce-mi va putea acum spune batista mea?
Nimic! Eu am biruit sai trebuie sa mor? ( se ridica brusc in picioare.) fluierati cat mai prelung din fluierele de femur uman! Trosniti din vertebre! loviti in oasele bazinului. Faceti alaute din micutele mezine-degetele. Voi, cei 12, aud cum va tot susotiti viclean. Printre voi plimbatum-am cu biciul in mana. Dar, si de data acesta nu ma veti sfasia. In laturi! aic. In laturi!
O, holbate cranii, canati din alute!
O, arcate oase, loviti in balalaika,
Eu, voi turna in doua cupe- vaita si maotre-voi deveni cu totul altceva, searbada, cum e un must de matraguna. Deci acum allege.
cel de-al 13-lea :allege tu.
duduia moarte: eu sunt oarba.
cel de-al 13-lea :anume de aceea tu va fi sa alegi.

duduia moarte: Fie, beau, -ce gust ingrozitor. Ma prabusesc si ma cuprinde somnul. Anume acesta este “Gresala duduiei moarte.” Eu mor.
Cei 12 reinvie, zvacnit pe masura ce ea moare. Se declansaza vesul ospat al celor eliberati.
duduia moarte: (radicand capul). Dati-mi “Gresala cucoanei moarte”. ( rasfoieste textul. gata mi-am jucat rolul pana la capet. (se ridica brusc) si ma pot altura voua. DOMNILOR, BUNA ZIUA!”
23 NOIEMBRIE 1915, VELIMIR HLEBNIKOV
Inchei cu urarea: Fie sa ramai ghemuit in nemurire!!!

P.S.: Inainte de a pleca las marturie a normaltatii raspunsul lui Vladimir la poezia Ta, A Eliei, a Elei: “... dar e natural pana la urma sa ne preocupe aceleasi teme... suntem cu totii aproape oameni”
Povestea acum spusă
poezie [ ]
14 iulie 2005, 23.39
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Elia Ghinescu [Elia]
2005-07-15 | |


Elia / Ela

Mă fac ursitoare de viață
să-ți fiu jumate noapte jumate iulie
ambrozie aur și smirnă


Las tâmple să sune în ceasuri
miezul nopților spre naștere
pun buze pe-un pântec
luminând a viață


Las semn de pătură-albastră
masa ursitorilor miruită să fie
urme din cer pe degete moi
apa sfințită și trefla din cărți
să-ți fie soartă limpede


Las a mamei oglindă în juru-ți rotire
neîntinat sufletul să-ți fie
a tatălui mână pe creștetu-ți moale
coloană de stejar arămie


Las pădurea sfărâmată-n creioane
să poți fi înțeles curat și duios
un colț de pâine și-o cană de apă
să nu-ți fie foame pe drumuri


Las busuioc peste nopți de cleștar
zodia racului te ducă-nainte
albastre mări dansând
sub pământuri rodite


Las dragostea mea brodată
în scutec ferice
spre soare în zori
ascult a ta vestitoare
Zebra
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Negru Vladimir [Arhonte]
2005-07-15 | |


tu aduci plaja
eu oglinda
să momim soarele
femeia și un corb rătăcit
pe urmele noastre
zmei nevrotici își fac mătănii
de apă moartă visând
ouă de șerpi abandonate
la picioarele fulgerului

numele meu
jumătate nor de furtună pe jumătate de cer bleu

privește-mi ochii
ariadne risipite într-o iubire labirint
cocori dezlegați de picioare
sărută fantasme
un alt fel de zbor
mă adulmeci
cu toate fructele africii
stoarse între sâni
încolăcită nebunia
ne descoperă
goi și isterici
eu psihanalistul-chirurg
ce extirpă bărbaților
creierul pudorii
tu lilith
jucându-te cu falusul
din mintea femeii
medaliații hazardului
aproape oameni

Albu,
Daca nu vrei sa-mi raspunzi ce este cu cocolasele de canepa, te rog cel putin sa-mi spui care este legaura dintre zebra si YESOD?

Bogdan,
Intotdeauna m-am chinuit sa-mi descifrez visele pornind de la complicatele planse prezentate de Jung in \"Simbolurile onirice ale procesului de individuatie\". M-am complicat. Cred ca alegoria sotronului este mult mai clara. Multumesc pentru indiciu.

din cauza mea Ei plang
din cauza Lor mor oamneii

Cel mai mult mi-a placut povestea cu ingeri de adormit Ela. O iau cu mine. Poate voi tamadui visele fracturate de spaima somnului.
Multumiri,

Un copil a răspuns cândva întrebării “De ce zboară păsările?”
- Păsările zboară pentru că au aripi și ciocurile roșii…

Florin,
Imi cer scuze pentru ca am pus un zambet pe o pagina pe care am scris si cuvantul inundatii. Cand ti-am raspuns tie, ma gandeam sa postez pe site un protest legat de o insula disparuta...
Din nefericire, o secunda, am uitat de nenorocirea care acum s-a abatut asupra atator oameni...Este cumplit...Cea mai buna prietana a mea are covoarele acoperite cu namol. In casa ei la etaj, s-au mutat familii de sinistrati. Sute sau mii de oameni, daca au ramas in viata o fac pentru a plange. Nu stiu ce mai pot spune, cum sa le cer iertare pentru ceea ce am facut.

Florin,
Multumesc. Da, despre scarile escher ale visului sau despre inundatii... Who knows ce o sa mai improvizeze Sam.

IF cainele tau \"ar citi\" ziarul, in data de “19 iulie 1893”-ti-ar aduce flori.

Cearceaful apelor sub pintec
Si albii colti ai provei rup
Fisii de valuri. Lubric cantec
Revarsa al sirenei tub.
S-au ghemuit barci de salvare
La sfarcul mamelor de-otel
Si ancorele- la vapoare-
Le scapara-n urechi cercel.

(Portul: traducerea Cicerone Teodorescu)

P.S.: sper sa nu-l asociezi pe Maiakovski cu dusmanul de clasa, ci cu POETUL care slujeste pe altarul lui Hermes.

Multumesc ca nu te-ai suparat. Sper ca nici domana Silvia Caloianu si nici domnul Adrian Jigaranu sa nu se supere.

Cristiana,
Este minunta poezia ta despre chipul had al orasului- pe care, cei mai multi il purtam in suflet, ajutandu-l astfel sa se materializeze si sa ne domine. Imi aminteste de un apolog despre incercarile pe drumul spre Budha.
Un invatat care intalneste un caine turbat si plin de bube. Se aseaza in genunchi sa-i linga ranile. Cainele il musca. Omul se incapataneaza sa-l tamaduiasca. Vindecat, cainele se transforma in Budha si i se asaza pe umarul drept. Barbatul porneste spre targ. Oamenii nu-l iau in seama, pentru ca ei nu reusesc sa vada ce poarta pe umar. Doar o batrana-jumatate oarba- ii spune: \"ce porti pe umar, un caine?\"
Si-mi mai aminteste de Maiakovski, \"poetul muncitor\"-\"poet rabocii\", despre povestea de dragoste dintre poet si vioara din” Vioara si un poco nervoso”
\"Strune de jale isi smulge-o vioara,
si, cum copii tanguirea si-o spun,
plange in zbucium nebun-
toba nu stie ce-i aia sa doara:
\"bum, bum, bum...
ropote-n bobote scoate si-apoi
nu mai asculta-al viorii suvoi;
ea o zbugheste de-a dura afara
zdup, ca din tun.
Fara o silaba
si fara vreun act,
orchestra absenta privind
nu ia act
vioara ca-si tinguie-amara napasta-
numai un talger, zdranganind la natangi,
face: “Plangi?
Ei proasta!
Ce-I asta?
Cum asta?”
Dar heliconul
Cu mutra-I de-arama
l-aud
transpirat si profound:
“Ce toanta,
ce lacrimi inghite!”
eu sar,
peste note calcand furibund,
si notele ghem se fac sub pupitre.
Si nu stiu de ce: “O, Doamne!
strigand,
de gatul de lemn al viorii m-arunc:
Grozav iti mai seman eu tie…
Ca tine si eu
Urland ca un prunc,
Nu, nimeni nu stie
Ce sunete scot din adanc!”
“Hei
Si-a gasit o logodnica buna!
Pufnesc in ras muzicantii pigmei.
Vezi? Parca tuna si, uite i-aduna!”
Dar mie putin imi pasa de ei.
“Stii ce, vioaro?
Sa traim impreuna!
Vrei?”
Intr-un oras al oamenilor ocrotit de zambetul cald al lui Budha, sa fii iubita.
Cu ADMIRATIE si drag,
c

(traducerea Cicerone Theodorescu)

Florin,
De ce mi-am amintit eu acum de o alta poezie a ta?
De ce aud “4 strigate”-nu impotriva, ci pentru!- fereastră la care soarele stă/și se holbează la mine”.
De ce risc sa va supar si sa aud: “nu vedem legatura”?
Pentru ca, intr-un fel,- “poezia si revolutia se confunda in capul meu”, chiar daca, fata fiind se poate sa gresesc!. In definitiv, si altii -mai rai sau mai buni decat mine!!!- s-au inselat, atunci cand au crezut ca lumea se poate schimba…

“ASCULTATI!
DACA STELELE VEDEM CA SE APRIND-
NU INSEAMNA CA SUNT CUIVA NECESARE”

îți voi arunca sufletul la câini adulmecând
cu colții lor scârboși și însetați
o să-ți scuip inima și bocancul voi șterge
cuceritor cu visele tale

“NU INSEAMNA CUMVA CA DE ELE I-E JIND?
CA NU-S STROPI DE SCUIPAT CI MARGARITARE”

până la ultima măsea de minte
strâns până la ultimul spasm te voi îmbrățișa
de la minus la plus infinit
în definitiv vreau doar să merg cu tine
cea mai lungă distanță ce ni se poate matematic
da

de rest trec trenuri

Dar daca...schimbam macazul si il salvam pe “Vladimir” de la sinucidere? Sa fie ipoteza acesta un

simplu cântec
poezie [ ]
...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Jigaranu Adrian [celpecarelestiTu]
2005-06-23 | |


Iisus își plimbă iubita,
nevăzut,
pe țărmuri

e atât de frumoasă,
încât pare
diformă

(sau fecioară)

demonii,
îngroziți,
se ascund în oameni
și porci

- oglindirea noastră
a căpătat viață
și umblă.
te cunoaștem pe tine,
umbră.

DACA STELELE SA-APRIND IARA SI IARA
NU INSEAMNA CA ASTA FOLOSESTE CUIVA
NU INSEAMNA CA-I MUSAI IN FIECARE SEARA
SA SE APRINDA MACAR O STEA?

Who KnowS? Poate Silvia?

pentru nevăzători
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de silvia caloianu [sirena]
2004-12-17 | |

tai cerul bucățele ca nafură îl împărțesc săracilor
cu ochii închiși
mie nu îmi ajunge zic și mâine va fi o zi
în care să fie dus de acasă dumnezeu
în care apostolii să se uite înspre culmile munților
și să nu înțeleagă
vine maiakovski defilează pe nouri pantalonii aceia
largi
cât o idee de comunism
pe bicicletă
sau cât o fereastră optimistă cu gene lungi întoarse
înspre răsărit
cochetând cu întunericul
până în zori
s-ar spune că nu e loc de atrocități pe lume
că nu e loc de îndoieli
și numai mâna mea tot mai sigură taie taie cerul
pentru nevăzători

17.12.04

Daca cuvintele mele-nepotrivite si obosite!!!- v-au suparat cu ceva, imi cer iertare.

(traducerea versurilor lui Maiakovski a fost facuta de Cicerone Teodorescu)

Moartea nu mă inspaimântă...
căci nu am de dat....
nici o lumină întunericului...

La multi ani!

Minunat!
ațe de (prea multă) liniște
- nu, nu de păianjen, pe alea le-am trădat muștelor kamikaze -
atârnă în culori despreunate de închis
în capătul din înalt al acului
cu care fi-va înțepată - în cucurigul dimineții –
pânza zilei de mâine