Poezie
Gol ingheț și uitare
1 min lectură·
Mediu
Copii primei nopți,ei fug
De negura cu pașii suri;
Arzând însingurat pe rug
Din spaima infinită tu mă furi...
Sortit să fiu etern al disperării
Închis în mine sunt de un blestem
Poarta neantului sau poate a uitării
E casa mea în care nu mă tem...
Mă nasc și mor în fiecare clipă
Din neguri albe nencetat mă înnegresc
În gestul disperat,făcut în pripă
Încerc visarea și coșmaru-mi să opresc...
Salvarea sufletului meu
Se află în greșeli voite
Dezordinea primară tot mereu
Îmi amintește de cea spaimă infinită...
Moartea nu mă inspaimântă...
căci nu am de dat....
nici o lumină întunericului...
014.290
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat