se năruie vremea
sunt încă aici vechi suflete de strajă pe rece munte lâng-al nopții hău veghează codrii îmbătrâniți ce zac sub crunta-i vrajă... le vezi? au lăsat în urmă pustiul mohorât și, trecând al
supernova
behold embers are fading in the distance beyond your eyes... winds were asleep against my silence another beauty sad and stern reached the long sought peace your misty breath
drumuri spre nicăieri
ultimi fluturi -armate ciudate- au aripi bântuite de amintirea aerului ce zvâcnesc când încearcă să zboare dar nu mai pot... au antene ca niște sulițe de prisos acum... căci n-a mai rămas
ecouri
spune-mi ce vești îmi aduci de dincolo? o lună nouă se-mplinește peste munți și vocea vântului cioplește-un cânt în amurg umblăm pe cărări nebătute sub un cer căzut și-afumat umbrele
spasm
plutind în tăcerea mării nemișcate torente de sânge proaspăt se revarsă în venele deschise amorțite de frică și frig sub un cer negru neînstelat. ultimul cuvânt nu e niciodată un
ochii
Cândva,târziu, mi-oi aminti De tot ce-a fost și toate, Cu ochii reci îmi vor zâmbi În crunta neagră noapte... De-oi întreba de tot ce-a fost Și n-or ști să-mi răspundă Voi regreta doar orice
Gol ingheț și uitare
Copii primei nopți,ei fug De negura cu pașii suri; Arzând însingurat pe rug Din spaima infinită tu mă furi... Sortit să fiu etern al disperării Închis în mine sunt de un blestem Poarta
is there peace in silence?
în bezna rece precum smoala ochii mei sfredelesc la infinit ascult dar nu-nțeleg ce-n șoaptă e-ascuns scrâșnind a ruginit... în mintea-mi plină voci scâncesc agonizând se zbat cuprinse în
in amurg
flamurile negre-nfloresc laolaltă cu florile-arctice sfârtecând întunericul îngropat în umbre ucise veșmântul nopții de pre văgăuni a prins să se ridice întemnițând în bezna lui adâncă astrele
